Memory is a way of holding on the things that you are, the things you never want to loose.

amintiri.dor.

De ce exista amintirile? De ce vin, te invaluie, danseaza cu tine, rad cu tine, rad de tine , razi de ele. Apoi se transforma in dor.Se transforma in dor si dor.

Trec prin tine, urca incet, din picioare, pana in cap. Atunci cand ajung la inima, te fac sa tresari si revin. Si revine in minte ziua aia de vara, sunetul avioanelor, caldura aceea care te sufoca si adierea usoara de vant, parca venita din rai, in continuarea ochilor aceia ireal de caprui si intensi care iti arata incotro sa mergi, care iti deschid poarta spre infinit. Iti revine in minte momentul in care te-ai nascut a doua oara, momentul inceputului vietii tale care a tinut o saptamana.

Si in acea saptamana ai trait si ai simtit tot : fericire, emotie, durere, iubire, frica, nervi, respect. In acea saptamana te-ai simtit altfel, te-ai simtit in cu totul alta dimensiune, sub alt cer, sub alt destin.

Si vin amintirile cu dorul, care nu te lasa sa respiri, nu te lasa sa mai fii atent, te poarta in lumea lor. Te trezeste o minge in cap si vrei inapoi.

Dar nu te mai primesc.

.Happiness is not a destination. It is a method of life.



Robbie Williams - Angels

legaturi.

despre legaturi.

cele mai subtiri si lipsite de importanta devin incet incet cele mai mari, puternice si fara de care nu poti trai, fara de care lumea e goala, neagra, simpla.

legaturile care sunt importante pentru tine, cele la care tii, fara de care ai impresia ca nu ai mai putea supravietui, le innozi cu funie puternica, cea care ti se pare a fi cea mai tare si greu de rupt.pentru ca ele se invart in jurul universului tau, de ele te legi atunci cand totul cade in jurul tau.si curand universul tau se invarte in jurul lor.si de asta le strangi cu ceva ce e greu de rupt.in functie de gradul lor de importanta, pe celelalte le tii tot mai slab, mai fara grija, poate chiar numai "ca sa fie".poate sunt legaturi care nu reprezinta atat de mult pentru tine, legaturi care au fost slabite,poate chiar rupte, dar vrei sa le pastrezi doar pentru ca iti aduc aminte de o anumita perioada din viata ta, de un eveniment, de un sentiment.nu simti ca viata ta ar ramane mai saraca fara ele, le innozi cu ce iti mai ramane, cu noduri fragede, mici.stii ca poti si fara ele.dar ele nu vor sa poti fara ele.si se incapataneaza sa devina cele mai mari.si asta si fac.

incet incet,legaturile stranse zilnic, ingrijite, aparate in exces, mor.cad.

mai intai una de importanta destul de mica, apoi una de importanta medie, apoi mai importanta, si mai importanta, si la sfarsit cea mai importanta.aceea fara de care nu poti sa iti concepi viata, fara de care crezi ca esti pierdut, fara de care sensul vietii scade.si iti privesti tabloul legaturilor si vezi cu ce ai ramas.

ai ramas cu legatura aceea mica, firava, timida, subreda, care candva a fost rupta.ea e tot ce ti-a ramas.si a ajuns cea mai mare.iti aduci aminte de tot ceea ce te leaga de ea si realizezi ca bucata sa de istorie e ingrozitor de importanta.iti dai seama ca e in stare sa iti povesteasca ceea ce poate parea o viata.iti poate povesti 3 luni, 3 luni care te duc in alte parti, care iti amintesc de ramurile vietii tale, care iti povestesc 14 ani.e cea mai mare, e singura si cea mai importanta.

ea nu iti face universul sa se invarta in jurul ei.e insusi universul tau.

si realizezi ca legatura asta e incapatanata aia mica, pe care ai legat-o slab, fara sa iti pese de ea,poate chiar in speranta de a cadea, de a o pierde.si ea s-a incapatanat sa ramana acolo si sa devina cea mai mare.si a reusit.a devenit cea mai importanta.a devenit sprijinul tau,inspiratia ta, culoarea ta, aliatul tau, marea ta, care te asculta, te intelege si te lasa sa plangi.te lasa sa o prinzi in mana si nu iti scapa printre degete.

e tot ce ai, e lumea ta si o iubesti.

xXx for me, the sea has always been a confidant.a friend absorbing all it is told and never revealing those secrets xXx

... pentru mine, marea a fost intotdeauna un confident.un prieten care absoarbe tot ce ii spui si care niciodata nu iti divulga secretele ...

--- Che Guevara ---

bon jovi : you had me from hello

vrem vara inapoi.

*100# dezactivati optiunea "iarna" ? 

da!o dezactivam!dar sa vedem cum a inceput tot...

aberatia mea pe ziua de azi n-o sa fie nici mai mult nici mai putin decat o conversatie dintre mine si paula scrisa sub forma unui text.poate a unui monlog.si transpusa intr-o romana relativ corecta:)

vrem vara inapoi.pentru noi, tot ce nu e vara e iarna.toamna o numim tot iarna.asta ca sa nu am parte de prelegeri in care sa mi se explice ca vremea pe care o descriem e caracteristica toamnei si nu iernii.

deci...

Hearts breaking even... de cand nu am mai ascultat melodia asta.din vara.varaaa.mi-i dor.doamne si cat mai este.iti dai seama?8 luni! deja se intuneca la 7. cand ma gandesc ca acum vreo luna abia acuma ajungeam acasa [acuma = 9:30].vai.asa mi-i de groaza de perioada aia in care se intuneca la 4.intotdeauna am stari proaste atunci, parca nu ma suport nici pe mine, ce sa mai zic de altii.is asa perioade depresive.le urasc.invatasem la engleza despre nu stiu ce sindrom pe care il au oamenii din nord unde ii iarna lunga.sigur si noi il avem.nici macar muzica nu te poate dezgheta putin.cand te urci in autobuz parca nici castile nu poti sa le tii in urechi.

aaaah.toata vara am fost uda la picioare si in cap si plouata si am si inghetat o data si nu am avut nimic si acuma o suflat niste bolnavi de doua ori pe mine si am febra.ce prostie.vreau vara.o sa fac o reclamatie undeva.nu stiu unde da cu siguranta o sa fac una.asa de sensibila si incapabila ma simt iarna.ar trebui interzisa.cand am fost in croatia am racit.adica ceea ce numesc raceala vara.eram perfect normala.imi curgea ingrozitor de putin nasul.si a durat doua zile.si iarna parca mori cand esti racita.parca te scurgi incet.iti vine sa iei oamenii si sa iti suflii nasul in ei.si ma fac asa alba si palida iarna.zici ca mor.toata lumea care ma vede ma intreaba daca is bine sau is bolnava, poate chiar anemica. " da cretinilor.is bolnava de nervi.ma usurez in iarna voastra!"

vaaaai.hai sa o desfiintam!asa cum renunti la optiunile de la orange.

*100# dezactivati optiunea "iarna" ? 

da!o dezactivam!

[epilog: am ales sa transform conversatia asta pentru ca de mult imi doream sa scriu ceva despre de ce vreau vara inapoi si sunt convinsa ca daca as incepe sa compun ceva m-as intinde pe mult prea multe pagini]

Xx spune-mi oare ce mai stii de noi? xX
[stiu.e greu sa iubesti cum iubesc eu]

<3 song of the day : iris - vino pentru totdeauna <3

iubire.

ce cuvant mare.iubire.

toata lumea iubeste.toata lumea sustine ca iubeste.si nu ma refer la iubirea pentru un membru al familiei tale.ci la iubirea...iubire.sentimentul ala pur, sincer, nebun si de necontrolat, pe care nu il cunoastem.putini il cunosc.si nu sustin ca fac sau am facut vreodata parte din ei.

in opinia mea e cel mai frumos, sfant si important sentiment.apare pe neasteptate, nu stim de unde si de ce, ne ridica, ne coboara, ne da viata. si il numim iubire. de ce ne batem joc de acest cuvant?l-am facut sa devina popular, il rostim des si nici macar nu stim ce inseamna?

'te iubesc'.suna asa bine.si asa de ipocrit.nu iubim.nu stim ce e aia.vorbesc de noi, de cei de varsta mea.mi se pare asa de distrugator sa ii spui cuiva la 11,12,13,14,15 [poate si mai mult] ani 'te iubesc'.repet.nu ma refer la iubirea dintre o mama si copilul ei.e varsta la care cea mai mica atractie se numeste iubire.propun sa inventam un cuvant nou.pentru ca e o insulta ce o aducem cuvantului "iubire".ce simtim noi nu e iubire.cel putin nu dupa parerea mea, iar asta este ceea ce imi exprim aici.

iubirea nu e un sentiment care dispare brusc, intr-o zi, pentru ca aflii ca persoana pe care o iubesti a scuipat pe jos.sau pentru ca descoperi ca nu ii place bon jovi si tie iti place.sau pentru ca i-a aparut un cos pe fata si are o pata de ketchup pe bluza.sau pentru ca vezi pe cineva cine arata mai bine, are muschi mai faini sau sani mai mari. iubirea e un sentiment mult mai puternic, intens si indestructibil.si nu e un sentiment pe care il traiesti de mii de ori in viata.iubesti, te cuplezi, dupa o luna te desparti, ziua urmatoare urasti, peste 3 zile iubesti din nou, te cuplezi, te desparti,urasti, iubesti iar.in mintea mea nu merge asa.

ma gandeam la adevaratul sens al cuvantului.poate ca asta e sensul cuvantului.asta e sensul lui modern, si eu sunt o inapoiata care inca mai crede ca exista iubire adevarata, care nu trece intr-o zi.si atunci poate ca tot ce am scris eu aici sunt aberatii, cuvinte de povesti, din lumi cu curcubee, muzica, dans si fericire gratis.poate eu traiesc in alta parte, sub al cer, sub alte stele, sub alt destin. unde oamenii care se iubesc isi fac surprize, danseaza pe strada, se suna just because, zambesc, rad, se imbratiseaza, vorbesc, se tachineaza.se cearta si se impaca dupa 5 minute.si cand se despart nu se urasc.continua sa se iubeasca un timp.in lumea mea iubirea trece cu timpul.si nu se despart din pretexte tampite.in lumea mea iubirea creste zilnic, se mentine, se hraneste, nu se ajunge la rutina.

si nu sunt singura in lumea mea.am mai gasit un om care traieste cu mine.dan bordeianu.doamne cat il iubesc pe omul ala [verbul 'a iubi' folosit cu sensul sau secundar.de a tine la cineva.de a aprecia pe cineva]nu ma uit la telenovele asa ca nu prea am avut ocazia sa il vad in mule roluri.m-am uitat la lacrimi de iubire pentru el.toata lumea stie ca a fost un timp lung cu adela popescu.candva prin ianuarie cred a fost intrebat la happy hour daca o mai iubeste pe adela [erau despartiti de mult timp]. si, pentru ca traieste in lumea mea a spus ca bineinteles ca da, si ca o va mai iubi inca un timp.pentru ca iubirea nu trece peste noapte.uite ca si el traieste in lumea mea!

dar, cu toate astea, sunt dependenta de cuvantul 'te iubesc'.am nevoie sa ma se spuna zilnic, de mii de ori pe zi. sa fiu privita in ochi, sa mi se spuna 'te iubesc' si apoi sa fiu imbratisata.sa dansez.si si eu spun 'te iubesc'.

hai sa schimbam cuvantul!in loc de 'te iubesc' sa spunem .... 'te...indragostesc?' 'te.....ceva-aproape-de-dragoste-dar-nu-chiar'

nu e bine nicicum.si tot 'te iubesc' vom spune.pentru ca bianca!trezeste-te!suntem in secolul 21!NIMENI nu mai are timp sa iubeasca.draga, revino pe pamant.revin pe pamant si cand o sa mi se mai spuna 'te iubesc', daca si eu o sa simt ce pot simti o sa zic 'si eu te iubesc'.pentru ca suna al naibii de bine, si chiar o sa ajung sa cred.sa il cred pe el, oricine o sa fie el, si sa ma cred pe mine.pentru ca suna ingrozitor de bine si am a naibii de multa nevoie sa mi se spuna si sa spun asta.

te iubesc.

[oare cati oameni o sa ma injure dupa ce o sa citeasca asta?daca faci parte din cei ce nu gandesc ca si mine, iarta-ma.e doar o parere, nu inseamna ca e asa cum zic eu sau ca am ceva impotriva celor care au alta parere]

vreau sa fiu eu.sau despre marisel si tabara

intr-o societate in care nu poti sa fii tu insuti, eu ma incapatanez sa fiu eu. si stiu si un loc unde pot sa fiu eu.exact asa cum sunt.tabara ascor, marisel. a fost al patrulea an de tabara ascor, al treilea la marisel.este ceea ce eu numesc rai.cand aud cuvantul rai, e ceea ce imi imaginez. de cum treci podul, e parca alta lume. o lume in care toate sunt facute astfel incat sa ma simt extraordinar.

cum intru pe poarta, in fata mea se desfasoara imaginea pe care o asociez cuvantului rai. cosul de baschet, terenul de volei, apoi cabanele.in fiecare an tot mai multe. apoi camerele.peretii aia subtiri, prin care un pas se aude ca o cazatura si o cazatura se aude ca o bomba de proportii. acolo e locul unde as sta o viata, aceia sunt oamenii.nu.nu o viata,dar macar o luna pe an. parca poarta are o putere supranaturala, care face tot ce e rau sa dispara. nicio durere nu e prea mare, nicio grija nu e prea apasatoare. de cum intru, uit de tot ce e rau.

e locul unde pot sa zambesc fara sa am nevoie de un motiv. e locul unde se face trafic de afectiune.intr-o singura zi primesc atata iubire incat as crede ca imi poate ajunge o viata.si cum ma trezesc, vreau si mai multa.si o primesc.e locul unde nimic nu e destul de puternic incat sa ma faca sa ma enervez. e locul unde nu ai nevoie de motiv ca sa faci ceva frumos.ceva ce sa te bucure pe tine sau pe altii.am primit un cadou just because.nu pentru ca era ziua mea, sau pentru ca cineva imi era dator, sau pentru ca cineva a fost plecat undeva si era obligat sa imi aduca ceva.am primit pur si simplu.pentru ca am fost eu.

daca de obicei ma atasez repede de oameni, aici ma atasez cu viteza luminii.pentru ca oamenii ma lasa.si se lasa pe ei sa intre in inima mea.si ma primesc si pe mine acolo.anul asta am mers singura.complet singura.si e incredibil cu cati prieteni am venit.cu ce familie am venit.

ma simt ingrozitor de bine la cantecele de seara.dupa o zi plina, agitata, e asa de bine sa stai pe jos, sa auzi sunetul de chitara si sa canti.si e si mai bine dimineata, cand in somn se strecoara sunetele de batai in usa si usor sunt trezita de "buna dimineaaataaaaaa!buna dimineataaaa feteloooor!buna dimineataaaa!v-ati trezit?pot sa intru?". sau sunt trezita de teodora sarind in patul meu.e bine oricum.pentru ca sunt in marisel.si si daca as fi trezita cu o punga de apa care imi sare in fata tot nu m-as enerva.

aici pot sa fiu eu.pot sa fiu pe deplin.asa cum sunt, si lumea sa ma iubeasca. si cand realizez ca in rai e si mai bine decat aici, imi dau seama cat de limitata e imaginatia mea.pentru ca nu pot sa imaginez nimic mai bun decat asta.marisel.ascor.

si urmatoarele mele 12 luni le voi petrece rugandu-ma sa treaca mai repede,ca sa ma intorc.

. a journey of a thousand miles must begin with a single step .
--- calatoria de o mie de mile incepe cu un singur pas ---




Lao Tsu

Plain White T's - Hey there delilah



><><

' the world is just a canvas to our imagination '
lumea e doar un contur al imaginatiei noastre

-- Henry David Thoreau --

iubire ca-n filme

ce frumoase sunt filmele de dragoste.de cate ori dupa ce ai urmarit un film nu ti-ai dorit sa traiesti si tu o poveste de dragoste ca cea din film?sau nu ai cautat in povestea ta toate asemanarile posibile cu cea din film?sau de cate ori nu ti-au asemanat altii povestea cu cea dintr-un film? de la 'gone with the wind', pana la 'the notebook', tuturor ni s-a intamplat macar o data sa ne dorim sa ni se asemene povestea.hai sa recunoastem.si eu mi-am dorit.
parca in film e mai frumos.e mai usor.sentimentele sunt mai puternice.personajele sunt exact asa cum ni le dorim.
si asa se naste vorba pe care o aud de aproape 15 ani oriunde merg : iubire ca-n filme. si cu cat vezi mai multe filme, cu atat ai o gama mai larga de posibile povesti.

am o problema : eu nu vreau o iubire ca-n filme. eu vreau ca dupa povestea mea sa se faca un film. nu vreau ca eu sa imi fac povestea dupa film. iubesc filmele. mi-as petrece viata uitandu-ma la ele. dar cu toate astea de cativa ani incoace vreau sa imi scriu propria poveste. nu vreau sa ma raportez la unu, doua, trei sau mai multe filme.nu vreau sa imi aseman sentimentele cu ei doar pentru ca le-am vazut si sfarsitul si stiu ca se termina cu bine.ca imi place cum se termina.vreau sa am sentimentele mele, intamplarile mele, sa nu semene cu nimic din ce am vazut.sa fie nou, frumos. filmul meu.filmele mele. sa imi controlez viata.eu, nu un film. nu stiu ce o sa iasa. nu ma deranjeaza replica "wow.ca-n filme!". dar vreau sa trec peste filmele deja produse.



si oricat de mult m-ar tenta sa fiu allie [the notebook], sa stau intinsa in mijlocul strazii si sa intreb : what happens if a car comes? si noah sa imi raspunda : we die, nu vreau o iubire ca-n filme! si pariez pe filmul meu.pentru ca va fi scris, regizat si trait de mine.poate sunt nebuna, poate nu.

dor.

mi-i dor.mi-i dor de sfarsitul de a8-a.de mirosul ala ciudat.miros de fericire, de tristete si melancolie.miros de libertate.miros de "ni se rupe".
soba.suvite roz.bataie cu corn.impartit de scaun.intarzieri.ore de pauza.ghiozdan gol la picioare.par cret in fata.caiet invers.poze.gaudeamus.muzica.rasete.jaco.rasete.rasete!!!
MI-I DOR.de asta mi-i dor.mi-i ingrozitor de dor si nu se mai intoarce.MI-I DOR.
~~~ felt like knock knocking on heaven's door ~~~

ploua

Ploua. De ce ploua? Era aşa de fericită cand a auzit că s-a sunat. Acum nu mai era. Ploua. De ce ploua? Era 4 martie. In 4 martie nu trebuia să plouă. Trebuia să fie soare. Să strălucească. Să fie plin de viață. Nu de umbrele colorate si oameni nervoşi. De viață şi de culoare. Doar era 4 martie. In 4 martie trebuia să aibă energie. Să sară. Să imbrățişeze oamenii. Nu se aştepta ca ziua de azi să fie aşa de bună la şcoală. Era 4 martie, la şcoală a fost bine. Trebuia sa fie soare,culoare. Şi trebuia să sară şi să imbrățişeze. Dar nu putea. Era gri. Era aglomerat. Era somn. Era moleşeală. Erau nervi.

S-a dus să mănance. Era cu prietena ei cea mai bună. Iubeşte zilele in care merg undeva impreună. Dar ii era aşa de somn. Era aşa de moleşită. Au vorbit puțin. Au mancat mult. Au şi ras. Nu ii puteau permite ploii să le strice ziua cu totul. Au plecat. Ploua şi mai tare. Era şi mai gri. Au ajuns in stație. Umbrele. Nervi. Ele nu aveau umbrele,dar nervii incepeau să le cucerească. Autobuze pline. Nervi. A venit 30-ul. Nu vroia sa urce. Dar ploaia nu o lăsa să rămană. A urcat, a inaintat, a fost inghesuită. Şi-a pus căştile in urechi. Umbrele iar. Loc liber. S-a aşezat şi şi-a adus aminte că deşi face acelaşi drum de 3 ani, nu ştie cate stații merge. S-a gandit să le numere. A numărat două, apoi autobuzul a luat curba. Circul a venit din nou. Ploua. Autobuzul a oprit in stație apoi la semafor. A avut destul timp să se uite. Două cămile. Atat. Dacă ar fi fost soare, ar fi văzut mai multe animale. Era gri. Cațiva oameni se chinuiau să asambleze arena. I s-a făcut milă de ei din nou. Oare de unde vin? Autobuzul a mai inaintat. Roşu din nou. Tot la circ. Tot gri. Un caine frumos. Lătra. Lătra pentru că ploua şi pentru că avea un lanț foarte scurt. De ce nu l-au lăsat mai lung? Nu şi-au dat seama că suferă? Incearcă să sară, să fugă, să faca ceea ce face un caine. Ploua. Nici lui nu ii plăcea.

Verde. Autobuzul a plecat din nou. Pe ea, muzica a cucerit-o si a făcut-o să uite de număratul stațiilor. Auzea muzica. Vedea ploaia. “November Rain”. Nu era o “November rain”, era o ploaie de martie. O ploaie de martie ca in noiembrie, gri, mohorată, nervoasă, murdară. Autobuzul mergea din ce in ce mai repde. Ploua din ce in ce mai tare. Se intuneca din ce in ce mai tare, ii era din ce in ce mai somn. Şi-a dat seama că a uitat de număratul stațiilor, dar nu o mai interesa. A trecut de biserică. Şi-a dat seama că trebuie să coboare. A coborat. Şi-a pus gluga in cap din nou.

A mers un timp cu muzica, fără să realizeze ce face. Vedea picurii de ploaie, ii simțea, dar nu işi dădea seama că a coborat din autobuz. Pur şi simplu mergea. Era un gest automat. A mers drumul obişnuit, lung, pustiu. A ajuns la garaje. S-a trezit! Şi-a adus aminte că vroia să işi cumpere ceva. S-a uitat nedumerită, a găsit, a cumpărat. Parcă a fost trezită dintr-un vis.

Ploua! Şi-a adus aminte că ploua! A simțit picurii pe față. Pe pleoape, pe nas, pe buze. I-a plăcut. A zambit. Ploaia era curată. Mirosea a viață. Mirosea a nou, mirosea a primăvară. Era ca şi cum ploaia venise să curețe iarna. Să ii facă loc curat primăverii. Simțea picurii de ploaie. Ii vedea pe părul ieşit din glugă. Nu o deranja. Ploua. Da, ploua! Şi ii plăcea la nebunie că ploua! Şi-ar fi dat gluga jos din cap. Şi-ar fi dat pană si geaca jos de pe ea. Ar fi mers aşa, dansand, sărind. Pentru că ploua. Şi era bine. A deschis uşa de la scară, a intrat. A urcat in lift, a apăsat pe 8 şi a aşteptat. A ajuns. A deschis uşa, şi-a dat jos geaca, cizmele. A oprit interfonul, a scos cheia din uşă si telefonul din priză. Şi-a pus alarma la mobil să sune la 15, apoi l-a pus pe silențios. Şi-a luat pijamaua pe ea şi s-a aşezat in pat sub plapumă. A inchis ochii. Şi-a simțit părul. Era incă ud. Mirosea a proaspăt. Mirosea a nou. Mirosea a viață. Picuri cantau, lovind geamul. Se simțea bine. Era fericită. Ploua.

[ nu sunt nebuna. am scris asta in 4 martie]

despre acest blog

de ce am creat acest blog?nici eu nu stiu.poate pentru ca mi-am propus asta de vreo 2 ani.pentru ca simt nevoia sa scriu undeva.undeva unde sa nu am nevoie de pix sau bec aprins.si poate ca o sa scriu azi si maine si apoi o sa ma plictisesc.dar cel putin o sa ma simt implinita.
so.read and enjoy.