vreau sa fiu eu.sau despre marisel si tabara

intr-o societate in care nu poti sa fii tu insuti, eu ma incapatanez sa fiu eu. si stiu si un loc unde pot sa fiu eu.exact asa cum sunt.tabara ascor, marisel. a fost al patrulea an de tabara ascor, al treilea la marisel.este ceea ce eu numesc rai.cand aud cuvantul rai, e ceea ce imi imaginez. de cum treci podul, e parca alta lume. o lume in care toate sunt facute astfel incat sa ma simt extraordinar.

cum intru pe poarta, in fata mea se desfasoara imaginea pe care o asociez cuvantului rai. cosul de baschet, terenul de volei, apoi cabanele.in fiecare an tot mai multe. apoi camerele.peretii aia subtiri, prin care un pas se aude ca o cazatura si o cazatura se aude ca o bomba de proportii. acolo e locul unde as sta o viata, aceia sunt oamenii.nu.nu o viata,dar macar o luna pe an. parca poarta are o putere supranaturala, care face tot ce e rau sa dispara. nicio durere nu e prea mare, nicio grija nu e prea apasatoare. de cum intru, uit de tot ce e rau.

e locul unde pot sa zambesc fara sa am nevoie de un motiv. e locul unde se face trafic de afectiune.intr-o singura zi primesc atata iubire incat as crede ca imi poate ajunge o viata.si cum ma trezesc, vreau si mai multa.si o primesc.e locul unde nimic nu e destul de puternic incat sa ma faca sa ma enervez. e locul unde nu ai nevoie de motiv ca sa faci ceva frumos.ceva ce sa te bucure pe tine sau pe altii.am primit un cadou just because.nu pentru ca era ziua mea, sau pentru ca cineva imi era dator, sau pentru ca cineva a fost plecat undeva si era obligat sa imi aduca ceva.am primit pur si simplu.pentru ca am fost eu.

daca de obicei ma atasez repede de oameni, aici ma atasez cu viteza luminii.pentru ca oamenii ma lasa.si se lasa pe ei sa intre in inima mea.si ma primesc si pe mine acolo.anul asta am mers singura.complet singura.si e incredibil cu cati prieteni am venit.cu ce familie am venit.

ma simt ingrozitor de bine la cantecele de seara.dupa o zi plina, agitata, e asa de bine sa stai pe jos, sa auzi sunetul de chitara si sa canti.si e si mai bine dimineata, cand in somn se strecoara sunetele de batai in usa si usor sunt trezita de "buna dimineaaataaaaaa!buna dimineataaaa feteloooor!buna dimineataaaa!v-ati trezit?pot sa intru?". sau sunt trezita de teodora sarind in patul meu.e bine oricum.pentru ca sunt in marisel.si si daca as fi trezita cu o punga de apa care imi sare in fata tot nu m-as enerva.

aici pot sa fiu eu.pot sa fiu pe deplin.asa cum sunt, si lumea sa ma iubeasca. si cand realizez ca in rai e si mai bine decat aici, imi dau seama cat de limitata e imaginatia mea.pentru ca nu pot sa imaginez nimic mai bun decat asta.marisel.ascor.

si urmatoarele mele 12 luni le voi petrece rugandu-ma sa treaca mai repede,ca sa ma intorc.