would you lie with me and just forget the world?

http://www.flickr.com/photos/11164709@N06/3225691826/

Asculta mai multe audio Muzica

Baloane de săpun

Simţeam că mă sufoc. Aerul nu-mi mai ajungea, nu-l simţeam. Plămânii îmi pulsau, îmi cereau aer în mod constant, parcă îmi cereau plata pentru toate dăţile în care le-am cerut prea mult în timp prea scurt. Ca nişte cămătari veritabili,erau gata să-mi ia tot ce am dacă refuzam să le plătesc. Apă rece? Nu, refuzau apa rece, în schimb îmi cucereau încet încet mintea, mă făceau să ameţesc. Trebuia să ies afară.

Aer rece, de iarnă târzie. Aer de iarnă prea târzie, aer de iarnă care nu se mai sfârşeşte. Ȋl respiram şi mă agăţam de el ca de ultima cale de mântuire. Plămânii erau mulţumiţi, mă iertau. Ȋn schimb, mi-era rău. Tremuram. N-aveam nevoie de aer. Aveam nevoie de tine. De tine, oricine ai fi tu, oriunde ai fi tu. Orice ai fi tu. Tânjeam după o îmbrăţişare, după o îmbrăţişare care să-mi încălzească întreaga fiinţă, să mă ducă înapoi în momentele de fericire absolută, să smulg din ele destul cât să-mi ajungă încă o vreme. Simţeam nevoia să fug. Să nu mă mai opresc până ajung la locul în care ne-am început sfârşitul, la locul în care am renunţat să trăim. Să schimb ceva acolo. Ce să schimb? Nu ştiu. Singură? Nu pot singură, sunt prea mică, sunt prea speriată. Cu cine? Tu nu eşti aici. Ei au alte priorităţi.

Ne sufocăm. Suntem striviţi de propriile noastre ruine. Suntem prea respectabili ca să ne jucăm. Suntem prea ocupaţi ca să ne plimbăm. Suntem prea precauţi ca să iubim. Prea deştepţi ca să citim. Prea demni ca să cerem ajutor. Prea tehnologizaţi ca să mai simţim. Prea realişti ca să mai visăm. Prea morali pentru a face ce ne dorim, când ne dorim. Prea lipsiţi de prejudecăţi pentru a ne respecta. Prea mari ca să privim în jos. Prea maturi pentru a ne îmbrăţişa. Prea bogaţi ca să culegem flori. Prea conectaţi pentru a fugi. Prea pacifişti ca să luptăm pentru visele noastre. Prea responsabili pentru a intra în neprevăzut. Prea încercaţi pentru a mai spera. Prea sociali pentru a fi noi înşine. Prea sănătoşi pentru a ne vindeca.

Vino şi convinge-mă că toate relele sunt efemere, doar iubirea nu! Convinge-mă că ea e răul cel mai bun, care o să le distrugă pe toate celelalte. Ia-mă de mână şi hai să evadăm dintre ruinele astea! Am încă speranţa că o să vii. Ȋncă te aştept...

Ȋntre timp a ieşit soarele... Tu ce faci?