Hai în Mercedes, hai în avion

Cu toate că postarea ce urmează să o citeşti nu se prea potriveşte cu profilul blogului şi cu temele abordate până acum, luând în considerare aprecierile de care s-a bucurat, dar mai ales faptul că activitatea mea de pe blog în ultimul an a fost inexistentă şi că proiectul de mari dimensiuni pe care mi l-am propus întârzie să se concretizeze, am decis să o public, totuşi, aici. Postarea nu va funcţiona după regulie obişnuite din dreapta paginii, cu excepţia,desigur, a regulii numărul 2.

Postarea a luat naştere în urma şocului pe care domnul profesor de română l-a avut la balul celor ce au terminat clasa a 12-a, şoc care s-a concretizat printr-o invitaţie pe facebook la hermeneutica textului. Ce a ieşit, o să vezi mai jos.

Hai în Mercedes, hai în avion

Nicolae Guţă

Dacă ar fi să aruncăm o privire de ansamblu asupra situaţiei Europei, si mai cu seamă a spaţiului autohton din secolul XXI, am descoperi o realitate ce stă sub semnul noutăţii, al încercării de afirmare. Se încearcă redefinirea artei. Se crede cu tărie că prin refuzarea reprezentărilor reale şi materiale, arta va trece de faza materialistă şi va intra într-una spirituală. Pe acest fond apare şi se manifestă un nou curent cultural, cu numele de modernism. Moderniştii cred că prin refuzarea tradiţiei pot descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". Din acest curent amplu ia naştere premodernismul. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Astfel, omul contemporan este un om frământat de dorinţa de a ieşi în evidenţă, de dorinţa de a îşi demonstra măreţia în faţa celorlalţi, de trăirile fizice, este dominat de tendinţa de globalizare. Acest om este cel ce face să se dezvolte şi să se popularizeze „maneaua”.

O creaţie reprezentativă pentru această perioadă şi pentru termenul de “manea” este creaţia lui Nicolae Guţă, “Hai în Mercedes, hai în avion”. Aceasta se încadrează în estetica postmodernistă mai ales datorită temei abordate, cea a iubirii superficiale, uşor de îndeplinit, dublată de problematica omului bogat, lipsit de valori. De asemenea, la nivelul discursului, se remarcă o formă ridicată de subiectivism şi o desolemnizare a discursului, trăsături postromantice. Mă refer aici la exprimarea directă a trăirilor fiinţei poetice: “ce plăcere am să cheltui banii”, “femeile atrăgătoare sunt slăbiciunea mea”, trăiri exprimate într-un limbaj anticalofil, lipsit de solemnitate: “ şi la sutien să-ti bag un milion” , “si câţi oi mai băga”.

După cum am afirmat mai sus, creaţia “Hai in Mercedes, hai in avion” se focalizează pe tema iubirii superficiale, uşor de îndeplinit, dublată de problematica omului bogat şi lipsit de valori. O secvenţă poetică ce ilustrează tema iubirii superficiale, uşor realizabile, este cea în care eul face chemare la actul iubirii. El invită instanţa feminină “ în Mercedes, în avion” ,acesta fiind cadrul ideal al desfăşurării poveştii de iubire, pentru a îi oferi milioane, exemplu elocvent pentru lipsa de profunzime a sentimentului. În plus, această iubire este una fizică, uşor realizabilă, care nu se întinde pe o durată prea îndelungată, fapt ce este dovedit prin versurile “ doar 10 minute şi mă potolesc”. În ceea ce priveşte problematica omului bogat, aceasta este extraordinar surprinsă în secvenţa în care eul este măcinat de dificultatea calculării banilor risipiţi : “câţi bani am băgat la sutiene şi câţi oi mai băga, nici în două nopţi şi două zile nu i-aş putea număra”.

Titlul textului, “Hai în Mercedes, hai în avion”, este un prim element ce avertizează asupra conţinutului acestuia. Format dintr-o enumeraţie, acesta aduce aminte de o serie de motive literare întâlnite adeseori in specia manelei. Mă refer aici la bogăţie, maşini, lux, bunuri. Încă din titlu se anticipează faptul că eul poetic deţine un număr mare de bogăţii, care îl fac să se simtă superior omului comun şi de care se simte mândru. Mai mult, structurat pe baza unei invitaţii, a unei chemări, ce este recurentă pe tot parcursul textului, titlul creionează dorinţa fiinţei poetice, care nu obligă instanţa feminină să participe la actul iubirii ci, din contră, o invită în spaţiul paradisiac, pentru a trăi după principiul “Carpe Diem!” Nu în ultimul rând, titlul constituie un veritabil indice spaţial, reliefând faptul că acţiunea se va petrece într-un Univers decăzut, mai specific în Mercedes sau în avion.

Figurile de stil ilustrează tema creaţiei guţiene, fiind în acelaşi timp o oglindă a trăirilor, a modului de viaţă şi a modului de gândire al fiinţei poetice. “Hai în Mercedes, hai în avion [...] doar 10 minute şi mă potolesc”, repetiţie dusă până la obsesie , scoate în evidenţă dorinţa incontrolabilă a eului, care poate, totodată, fi potolită în 10 minute. În acelaşi timp, figura de stil subliniază sentimentul de mândrie al omului bogat faţă de bunurile pe care le deţine. Nu în ultimul rând, repeţiţia are rolul de a sublinia lipsa valorilor morale ale umanităţii, în mod deosebit a bărbatului contemporan, care îşi doreşte femei, în sutienul cărora să poată să umble. Epitetul “femei atrăgătoare” are rolul de a reliefa modul de gândire şi dorinţele eului liric, reprezentant al omului bogat. Fiind lipsit de inteligenţă şi de trăiri profunde, universul acestuia gravitează în jurul plăcerii, a femeilor atrăgătoare, acesta fiind un motiv des întâlnit în manele.

Undeva spre finalul creaţiei, fiinţa poetică îşi mărturiseşte plăcerea pe care o simte când cheltuie banii, afirmând că “nu-i pun la ciorap”. Este surprinsă şi mentalitatea omului bogat, care trăieşte cu convingerea că atunci când are bani, femeile îl plac, iar câtă vreme banii şi femeile sunt indicii nivelului de fericire al omului surprins în text, fiinţa poetică trăieşte într-o realitate care îl satisface şi care nu îl împinge spre evoluţie.

În opinia mea, creaţia “Hai în Mercedes, hai în avion” este o manea ce tratează problematica omului bogat şi lipsit de valori în conformitate cu estetica postmodernistă, în timp ce suprinde într-un mod veridic lipsa completă de cultură a societăţii prezente. Mă refer aici la creionarea unei societăţi decăzute, ce se ghidează, după cum reiese din text, după “bani” , “valoare” , “femei” , “Mercedesuri”.

În concluzie, “Hai în Mercedes, hai în avion” tratează problematica omului bogat într-o manieră postmodernistă. Prin utilizarea unui limbaj anticalofil şi a unor cuvinte simple, considerate cuvinte-cheie ale contemporaneităţii, repetate la nesfârşit, maneaua este una accesibilă populaţiei lipsite de cultură, în acelaşi timp întipărindu-se succint în mintea populaţiei dezvoltate intelectual, ceea ce determină ca aceasta să se bucure de o popularitate crescândă pretutindeni.