dar asa cum l-am trait, a fost extraordinar.un an complex, un an scurt, un an frumos.un an in care am plans si am ras mai mult decat un om normal ar putea s-o faca in 10 ani.un an in care am fost incantata, am fost surprinsa, am fost dezamagita.am iubit la mai multe niveluri, am cunoscut si mai multe tipuri de iubire.iubire de copil.iubire de plictiseala.iubire de adolescent.iubire de suprafata.iubire pura.iubire nebuna.iubire usoara.iubire care trece granitele.iubire ocazionala.
am iertat si am fost iertata.am imbratisat si am fost imbratisata.am dansat.am visat si am sperat.am crescut.m-am maturizat.am scos atat ce e mai bun cat si ce e mai rau din diferiti oameni.
am parasit locuri, oameni, am cunoscut locuri si oameni noi, am pastrat ce am avut, am imbunatatit ce am avut. am avut emotii, mi-a fost frica, am avut incredere.am castigat, am pierdut, am fost fericita.nu am uitat sa fiu copil si sper sa nu uit asta vreodata.
oameni au intrat in viata mea, au avansat in ea, unii au iesit din ea, poate pentru totdeauna, poate pentru un timp lung, poate pentru un timp scurt, dar toti si-au lasat amprenta in viata mea, in anul meu. si mi-au lasat amintiri frumoase, unice, pe care le iau cu mine in noul an si le multumesc pentru asta, cu toate ca sunt multi cu care din diferite motive nu mai am ocazia sa comunic.
poate ca nu am reusit sa fiu pe placul tuturor, nici nu mi-am dorit asta si nici nu o sa mi-o doresc vreodata.poate ca de multe ori trebuia sa gandesc inainte sa actionez.poate ca nu mi-am trait anul pe placul prea multor oameni. am putine regrete legate de anul care a trecut, si acestea nu fac parte din ele.
le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine in acest an, tuturor celor care m-au ajutat sa invat lucruri noi despre mine. le multumesc si le sunt recunoscatoare.
am invatat ca pot sa am incredibil de multa rabdare.am invatat ca pot sa fac mai mult decat credeam. am invatat ca niciodata nu e prea tarziu.am invatat ca pot sa nu renunt.am invatat ca atunci cand e vorba de oamenii pe care ii iubesc, odihna mea nu mai e importanta.
am invatat ca pot sa zbor, ca pot sa tintesc spre cer, ca nimic nu e prea departe.tot ce imi mai doresc sunt oameni care sa ma ia de mana si sa vina cu mine in indeplinirea lucrurilor pe care le credeam imposibile.
in incheiere, va multumesc tuturor celor care va obositi si cititi acest blog.sunteti speciali.sunteti speciali pentru ca tineti la mine asa incat aveti rabdare sa imi cititi aberatiile.sunteti speciali pentru ca va pot numara pe degete.si pentru asta va multumesc.va multumesc si va iubesc mai mult decat va dati seama.va doresc tuturor un an minunat si va invit sa zburam impreuna.
1 comentarii:
Bia, te iubesc pt ca si tu imi citesti blogu. si pt ca scrii atat de frumos. si pt ca o sa avem o carte. si iti promit ca [daca vrei] o sa scriem una impreuna. cu aberatii deastea. sau cu o poveste cu personaje, fir narativ si cu esee pe care o sa le faca elevii din a Xa peste 50 de ani.
te iubesc, again.
Trimiteți un comentariu