http://www.flickr.com/photos/i-o-a-n-a

Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?

Mihail Drumeş – Invitaţia la Vals

Guns and Roses - November Rain
Asculta mai multe audio Muzica

ei doi.

Lui Mihai. Pentru că nu am uitat, şi îmi respect promisiunile. :)

Ei doi. Se vedeau zilnic. Bine, dacă nu zilnic, cel puţin de cinci ori pe săptămână. Nu se cunoşteau. El era Mihai. Ea era Sara.

El îşi propusese de multe ori să îi vorbească. Ştia foarte bine că în regulile impuse de societate eşti considerat cel puţin nebun dacă începi o conversaţie cu o persoană străină. Şi ea ştia asta. Ce era să-i spună? Scuză-mă, ai putea să îmi compostezi şi mie biletul? Apropo, mă cheamă Mihai şi cred că sunt îndrăgostit de tine.

Şi ea ar fi încercat. Şi după ce i-ar fi spus Mă cheamă Sara şi cred că sunt îndrăgostită de tine ce s-ar fi întâmplat?

Cam astea erau gândurile care le alergau prin minte ca la maraton de obicei când se întâlneau. Azi era diferit. El era sub influenţa puternică a unei cărţi. Ea era sub influenţa puternică a realităţii.

- Ăăă, n-nu vreau să mă crezi vreun nebun fără ocupaţie. Adică, nu contează. Ştii, poate că nu ai observat, dar ne întâlnim foarte des. Şi mă gândeam că poate, nu ştiu, poate…destinul. Şi poate vrei… ăăă…

Planul lui era cu siguranţă diferit. Nu avea un plan clar stabilit, dar parcă înainte să o privească în ochi avea nişte idei coerente în minte.

- … să mergem la o cafea? Adică, dacă ai şi tu timp, şi…. Ăăă, eu sunt Sara.

Nici planul ei nu era chiar aşa. Doar că ea ura cuvântul “plan” încă de când era la grădiniţă, aşa că nici nu i-a trecut prin cap vreodată să-şi facă vreun plan legat de orice. Ea visa şi atât.

- Mihai. Deci… mergem?

- Mergem.

Era ceva între ei. Era o legătură, ceva inexplicabil, ca şi cum s-ar cunoaşte de o grămadă de timp. Nici el, nici ea nu credeau în vieţi anterioare, dar când se priveau în ochi, ar fi putut să jure că erau mai mult decât doi oameni care se întâlnesc des de vreo 11 luni încoace. Nu erau doi oameni obişnuiţi care au făcut cunoştinţă în urmă cu 20 de minute. Erau Mihai şi Sara.

- Oamenii spun aşa de des că aşteaptă “momentul potrivit”. Şi eu spun asta. Spuneam. De fapt, de unde ştii când e momentul potrivit, Mihai?

- Cred că nu o să ştim niciodată când e momentul potrivit. Am senzaţia că e un termen introdus ca să facă fiinţa umană să se irosească.

- Da. Eu cred că momentul potrivit e acum, întotdeauna e acum. Şi dacă îl iroseşti, ai toate şansele să îl pierzi. Timpul nu stă după tine, să te ajute să găseşti momentul potrivit, în care stelele sunt perfect aliniate, soarele încălzeşte pământul, dar nu prea tare, ca să nu fie alterată raţiunea.

- Timpul trece. Trece şi schimbă oamenii. Poate dacă am fi vorbit cu 5 luni mai repede ar fi fost mai bine. Sau poate ar fi fost mai rău. Şi poate dacă nu vorbeam azi, mâine n-am mai fi fost. E un risc, să aştepti momentul potrivit. Şi majoritatea oamenilor şi-l asumă.

- Şi noi de ce ni l-am asumat atâta timp, Mihai?

- Pentru că e înfricoşător să faci parte din minoritate, chiar dacă ştii că e o absurditate să nu faci parte din ea.

- Păi hai atunci să ne construim majoritatea noastră. Să le arătăm tuturor că se înşeală când nu profită de prezent, că se înşeală când cred că timpul îi ajută, când nu îşi dau seama că timpul există ca să treacă, nu ca să ne fie nouă cârjă.

- Sara, şi dacă nu o să ne creadă nimeni?

- Dacă nu o să ne creadă nimeni, o să fugim la mare. O să îi spunem ei şi ea o să ne creadă. Şi o să găsim acolo oameni care să ne creadă. Mi-e aşa de dor de mare, Mihai. Nu mai vreau să-mi fie frig. Ȋnchid ochii, şi îmi aduc aminte de ea şi e aşa de bine. Şi apoi vine un fulg rece care îmi atinge pleoapa şi mă trezeşte. Şi la mare e frig acum. Dar acolo… acolo vezi marea…

- Da, şi vezi că valurile se luptă, că nu îngheaţă, că fac zgomot ca să sperie frigul. Şi ştii că ele câştigă, pentru că în final vine vara.

Era iubire? Putea să ajungă până la urmă să fie iubire? Erau făcuţi unul pentru celălalt? Erau doi visători care au avut norocul să se întâlnească? Era doar noroc? Era întâmplare? Era destin?

- Eu cred că destinul ne-a făcut pe noi să ne întâlnim.

- Poate, Mihai…

- Ce faci?

- Mă uit la stele.

- Nu e noapte, nu se văd stelele.

- Ştiu, Mihai. Doar că am auzit o bătrână pe o bancă, în parc, care spunea că atunci când se împlineşte destinul, stelele formează pe cer o palmă deschisă. Oamenii spuneau că e nebună… eu am crezut-o.

- Nu e o lume îngrozitoare, dar e plină de oameni îngrozitori.

- Jonathan Safran Foer – “Extrem de tare şi incredibil de aproape”?

- Da, Sara. Te-am auzit într-o zi spunând că e o carte extraordinară, aşa că m-am gândit să o citesc. Şi mi-a arătat cât de scurtă şi neaşteptată e viaţa.

- Aşa şi e. Azi suntem aici, ninge. Nu ştim ce o să fie mâine. Ştim ce a fost ieri, dar nu ne ajută la nimic. Mihai, ţie îţi plăcea iarna când erai copil? Toţi copiii iubesc iarna, zăpada.

- Da, îmi plăcea. Eram îndrăgostit de ea. Îmi citise bunica o poveste. Era despre doi îndrăgostiţi. Se iubeau foarte mult, doar că ea fusese promisă unui zeu. S-a îndrăgostit de muritor şi a fugit cu el. Zeul i-a găsit, şi ca să îi pedepsească i-a îngheţat pe amândoi şi i-a închis într-o peşteră ascunsă, de unde pot să iasă numai noaptea, când ninge puternic. Doar atunci pot să fie împreună. Iubeam fiecare fulg de zăpadă, şi mă rugam să nu se mai oprească niciodată, să fie cât mai frig, pentru ca ei să poată fi împreună pentru totdeauna.

- Şi când a încetat să îţi placă?

- Atunci când mi-am dat seama că era o poveste, când mi-am dat seama că nu există zei, şi că nu există nici îndrăgostiţi închişi în peşteri, când mi-au spus că nu tot ce e vis se poate transforma în realitate.

- Şi tu i-ai crezut?

- Nu i-am crezut la început, Sara. Doar că apoi mi-au arătat ei ce înseamnă realitatea şi mi-au ucis visele.

- De ce i-ai lăsat?Ei habar nu au, sunt nişte laşi care nu îndrăznesc să viseze, care cred că atunci când te maturizezi visele trebuie să plece. Eu cred că îndrăgostiţii ăştia există, şi că la ei e iubirea. Trebuie să-i salvăm, şi atunci o să aducem înapoi iubirea pe pământ.

- Dacă o să ne pedepsească şi pe noi zeul?

- Pe noi nu o să ne găsească. O să avem grijă să nu ne vadă nimeni, să nu ştie nimeni de noi. Ȋn fiecare seară o să ne oprim la câte o căsuţă, niciodată aceeaşi.

- Şi fiecărui om care o să ne găzduiască, o să îi spunem altă poveste, pentru ca zeul să nu poată afla despre noi.

- Şi eu nu o să fiu tot timpul Sara. O să fiu într-o seară Sara, în altă seară Diana, în altă seară Bianca, Ioana, Camelia, Ana, Elena. Toate numele care o să ne vină în minte. Şi tu o să fii Matei. O să fii Ştefan. O să fii Victor. O să fii Luca. Poate şi Andrei. O să îi căutăm în fiecare colţ al pământului.

- Şi dacă va ploua?

- Ne va uda.

- O să îi găsim, Sara?

- Da, cu siguranţă. Şi o să le punem flori în păr, şi ei o să cheme pentru noi stelele, chiar dacă nu o să fie noapte. Şi atunci o să ştim că a fost destinul. Şi o să strălucească soarele, chiar dacă o să ningă. O să ne fie cald în inimă tot timpul.

- Şi oamenii o să iubească, o să iubească toţi.

- Da, Mihai. O să iubească. O să se iubească. O să ne iubească. Şi noi o să putem să ne iubim…

Erau ei doi. El era Mihai. Ea era Sara.

[îmi cer scuze pentru că nu e prea reuşită, nici vremea de afară nu mă ajută.]

Iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti mai mult.

Mihail Drumes - Invitatia la vals

http://badorgood.com/membri/camis/fotografii

pentru muzica am ales un mix intre doua piese Iris, am scris postarea ascultand melodiile si mi se pare ca se potrivesc extraordinar cu actiunea.

mersi pentru imensa stradanie ca sa le lipesti. te iubesc>:d<

iris - mix

Asculta mai multe audio diverse

fără titlu şi fără conţinut (II)

Se uita în ochii ei şi nu-i venea să creadă. Erau reci, nu îi transmiteau nimic. Impuneau parcă o graniţă sacră, nu putea să treacă de ei, să îşi dea seama ce gândeşte ea cu adevărat. Aveau culoarea cafelei cu marţipan. Aceeaşi culoare pe care o aveau şi în ziua aceea de august, când el şi-a găsit în ei motivul existenţei. Parcă trecuseră ani de atunci….

- P - Pleci. Pleci pur şi simplu? Uiţi de mine, uiţi tot ce a fost? Uiţi de noi?

- N - Noi? Ce suntem noi, Ştefan? Doi străini pe care ploaia de afară i-a obligat într-o zi de august să stea la aceeaşi masă. Uită…

Şi a plecat. A plecat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, exact ca în urmă cu trei luni. A plecat ca şi cum nu i-ar păsa că acum calcă pe sufletul lui. Doi străini pe care ploaia de afară i-a obligat într-o zi de august să stea la aceeaşi masă…. Doi străini… să stea la aceeaşi masă. Cuvintele ei îi răsunau în minte. Uită…. Uită? Ea putea să uite? Dacă da, să-l înveţe şi pe el. Să-l înveţe să uite că a învăţat iubirea. Să-l înveţe să uite de câte ori a tresărit la auzul vocii ei. Să-l înveţe să uite viaţa.

Chiar putea să treacă peste tot? Pentru ea nu a fost nimic? L-a făcut să o iubească. L-a făcut să fie nebun după ea. Să trăiască pentru ea, prin ea. Şi acum a plecat.

Doi străini…..Uită. Capul îi pulsa, nu simţea nimic, şi totuşi simţea tot. Uită…. . Să uite cum i-a zâmbit în dimineaţa aia, când s-a dus la ea pentru că a simţit în vocea ei că ceva nu e bine. In dimineaţa aia când ea i-a deschis uşa, şi în ochii ei se putea vedea că a plâns. Când nu a întrebat-o nimic, a îmbrăţişat-o şi a ţinut-o aşa. Şi-a ridicat privirea, s-a uitat la el şi a zâmbit:

- Mergem?

- Da, mergem.

- Unde?

- Oriunde.

Să uite cum au plecat fără nimic, cu hainele de pe ei, actele, nişte bani, “Invitaţia la vals” şi umbrela ei roşie. Cum s-au urcat în trenul spre Constanţa, cum se priveau, cum râdeau. Cum ea îl bătea la cap să citească şi el cartea. Cum a început să citească şi ea arunca în el cu M&m’s-uri cumpărate din gara din Braşov, când a speriat-o pentru că a urcat in celălalt vagon şi a stat acolo până a plecat trenul. Cum l-a strâns în braţe şi i-a spus să nu îi mai facă asta niciodată. Cum i-a spus să nu o părăsească niciodată, să nu plece niciodată. Şi acum ea era cea care pleca.

Să uite cum a râs de ea pentru că şi-a luat umbrela, când în toate cele trei locuri în care el se uita la vreme se anunţase soare toată săptămâna. Să uite cum au coborât din tren, şi după 5 minute a început o furtună. Să uite cum ea a râs, şi-a deschis umbrela şi a început să fugă.

- Ce faci? Nu mă aştepţi? N-am umbrelă.

- Şi la ce îţi trebuie? Nu vezi că e soare toată săptămâna? Ai grijă să nu te topeşti, nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Să uite cum a fugit după ea, cum a prins-o, a luat-o în braţe şi s-a învârtit cu ea în cercuri perfecte. Cum le-au rămas urmele paşilor pe nisip. Cum s-au plimbat toată noaptea pe malul mării, doar ei şi umbrela roşie. Cum i se citea fericirea în ochi când intra în mare. Cum îl ţinea de mâini, şi îl ruga să nu îşi mute privirea din ochii ei, pentru că imensitatea mării noaptea o sperie, o face să se simtă parte din nimic. Cum o întreba cum poate să îi fie frică de mare, când e exact ca ea?

- Ştefan, ce te face să crezi că de mine nu îmi e frică?

Să uite cât de mult îi plăcea numele lui, atunci când ea îl pronunţa, aşa cum ştia doar ea. Să uite cum dimineaţa l-au trezit picurii de ploaie. Să uite cât de speriat a fost înainte să deschidă ochii, pentru că nu simţea mirosul de ţigară pe care era obişnuit să îl simtă în părul ei. Să uite ce uşurat a fost când şi-a dat seama că mirosul de ţigară a fost înlocuit de mirosul pur al mării. Să uite momentul în care şi-a reproşat că a adormit, momentul în care şi-a spus că ar trebui să îşi petreacă tot timpul privind-o. Să uite când ea i-a spus că nu pleacă nicăieri, că poate să o privească de câte ori vrea. Să uite cum îşi dorea să îşi consume restul existenţei acolo, lânga ea şi umbrela ei roşie. Să uite cum ea lăsa nisipul să îi fugă printre degete, cum nisipul cădea în palmele lui, apoi îi dădea şi el drumul, şi cădea în palmele ei. Cum considerau că se joacă nu cu nisipul, ci cu timpul. Cum ea spunea că ei pot să facă asta, să se joace cu timpul.

Cum să uite toate apusurile? Cum să uite toate dăţile în care cumpăra cafea şi punea zahăr în ea, pentru că ea îşi lua ciocolată caldă, dar sfârşea prin a-i bea lui cafeaua, şi nu ii plăcea fără zahăr? Cum să uite toate cărţile pe care le-a citit pentru că ea a insistat? Cum să uite că nu s-a mai uitat la meteo de o lună? Cum să uite că o iubea?

Nu vroia! Nu putea! Şi ea nu avea niciun drept să îi ceară asta. Avea dreptul să plece fără nicio explicaţie. Avea dreptul să spună că ei sunt doi străini. Avea dreptul să îi ucidă sufletul, oricum era de mult al ei, oricum ea îl crease . Dar să îi ceară să o uite nu avea dreptul!

Suferea de rău de ea. Ca în “Invitaţia la Vals”. Doi străini pe care ploaia de afară i-a obligat într-o zi de august să stea la aceeaşi masă. Uită… Nu uită. Nu vrea să uite. Merge la gară. 11 noiembrie. 2 trenuri cu destinaţia Constanţa. Primul a plecat de 20 de minute. Celălalt vine în 4 ore. Îşi petrece cele 4 ore în gară, în ploaia rece de noiembrie, gândindu-se la ea. La fel îşi petrece şi celelalte 12 ore până în Constanţa. De ce merge acolo? Ce vrea să facă? Timpul înapoi nu mai vine. Marea nu o să îi spună nimic. O să îşi petreacă restul vieţii acolo, considerând că marea e ea? O să îşi îngroape acolo iubirea pe care a căutat-o atât de mult? Nu ştie, ştie doar că acolo vrea să ajungă.

Iar ploua. E noiembrie, normal că ploua. Nici măcar nu trebuia să se uite la meteo ca să ştie asta. Constanţa e cel mai vechi oraş din România. Poate timpul chiar stă acolo.

Se plimba pe faleză. Căuta ceva. Plângea sau erau picurii de ploaie? Plaja era pustie.

În depărtare, o siluetă fragilă înainta sub o umbrelă roşie….

[multumesc >:d<]

in incercarea de a construi putin atmosfera cafenelei....

Berlin - Take My Breath Away (Top Gun Theme)
Asculta mai multe audio Muzica

Pretul unei femei nu-l afli decat dupa ce o pierzi.

Mihail Drumes - Scrisoare de Dragoste

fără titlu şi fără conţinut

Stăteau faţă în faţă şi se priveau în ochi. El căuta iubirea şi era convins că o să o găsească. Ea o căutase prea mult ca să îşi mai aducă aminte de ea. Acum niciunul nu se mai gândea la nimic, niciunul nu îşi mai amintea nimic. Nu spuneau nimic, ochii lor erau aţintiţi unul asupra celuilalt. Fumul din cafenea era singurul care pătrundea între ei. Pe fundal se auzea Berlin – Take my breath away. Nu se cunoşteau. Erau doi oameni diferiţi, pe care ploaia torenţială de afară şi aglomeraţia i-au obligat să stea la aceeaşi masă.

Ochii ei erau mărturia fericirii uitate. Aveau culoarea cafelei cu marţipan pe care o bea cu atâta fineţe. El ar fi vrut să vorbească cu ea, dar îi era prea frică să nu mărească penibilul situaţiei. Si era prea fascinat de încheieturile mâinilor ei şi modul în care acestea se jucau cu cana de cafea. Încă de mic era convins că sunt momente in viaţă în care tăcerea e cea mai bună soluţie şi acum ştia că era unul din acele momente. Dar simţea nevoia să se convingă că ea e reală. Părea desprinsă dintr-un tablou franţuzesc, eşarfa ei de culoarea verdelui mării îi dădea un uşor aer boem, ce contrasta perfect cu expresia chipului ei, care înfăţisa o femeie responsabilă şi raţională. Ar fi vorbit, dar parcă buzele refuzau să se desprindă una de alta pentru a lăsa sunetele să iasă. Ar fi tăcut, dar îşi simţea corzile vocale pulsând. A ales să vorbească.

- Ar fi cazul ca ploaia să se oprească. În ziar, dimineaţă, scria că va fi însorit toată ziua, dar în ritmul ăsta o să fim cu toţii înghiţiţi de ape. Apropo, ăăăă… Îmi cer scuze. Eu sunt Ştefan.

Pauză. Nimic. Chipul ei nu trăda nicio emoţie, în ochii ei nu a apărut nicio secundă licărirea aceea care apare de obicei în ochii oamenilor când li se adresează un cuvânt. Ochii ei erau încă aţintiţi în ai lui, dar prea departe pentru ca el să poată ajunge la ei.

- Poftim? Da …… să se ….. oprească soarele. Ploaia, vreau să spun.

Nu dădea doi bani pe ploaia care o să-i înghită, după cum nu dădea doi bani nici pe faptul că pe el îl cheamă Ştefan sau nu. La asta se gândea el acum. Dacă înainte avea vreo îndoială, acum s-a convins că a venit momentul acela pe care îl aşteapta încă din copilărie, în care e mai bine să tacă. Şi totuşi, era ceva ce îl împingea să continue să vorbească. Poate erau picurii de ploaie care cădeau grăbiţi. Poate era muzica. Poate era cafeaua lui. Poate era destinul, pentru cei ce cred in el. Sau poate era pur şi simplu faptul că în faţa lui se afla o făptură umană, întamplător ireal de frumoasă.

- E ciudat cum plouă ….. ăăă, că plouă. În august ar trebui să fie soare, parcă e pe dos. Au spus ….. că o să fie caniculă.

Ce făcea? În loc să diminueze penibilul situaţiei, se arunca şi mai mult în el. Fiinţa ei îl intimida. Melodia Heart – Alone. Când era copil, o auzea la toate posturile de radio, auzise că era foarte faimoasă când el s-a născut. Acum se simţea exact ca atunci. Vremea. Iar a adus vorba de vreme. Oare ce l-a făcut să creadă că dacă prima dată când a deschis subiectul nu îl asculta, a doua oară ar fi diferit? Ce l-a făcut să creadă că ei i-ar putea păsa de ceva din ce spune el? Se gândea la toate astea fără a-şi lua ochii de la ea, de frică să nu piardă vreun gest de-al ei.

Deşi era convins că nu l-a băgat in seamă, ea a zâmbit. Nu ştia dacă a zâmbit pentru că a ascultat ce a spus el, dacă a zâmbit pentru că i-a fost milă de el, sau dacă a zâmbit pentru că în lumea ei s-a întâmplat ceva frumos. Şi nici nu îi păsa. Era ca şi cum în zâmbetul acela şi-ar fi văzut toată viaţa. Îl fascina. Când a zâmbit, întreaga faţă i s-a luminat. Buzele ei roşii i-au dezvelit dinţii albi, perfect aliniaţi, ce erau în deplină concordanţă cu tenul palid. Nu spunea nimic. Părea să respire pe ritmul picurilor de ploaie. Şi-a terminat cafeaua. S-a ridicat uşor, şi-a luat geanta şi a mers să plătească. Nu îi venea să creadă că o să plece. Mai ales luând în considerare ploaia torenţială de afară. A plătit.

- Ştefan, în lumea asta care e pe dos, nu ar trebui să crezi niciodată meteorologii. Ei cred că pot ghici gândurile ploii, dar nu ştiu că ploaia se distrează de minune pe seama lor.

Şi a plecat. Poate că totuşi îl ascultase. Poate că totuşi era atentă la el. I-a spus pe nume. Îşi simţea întreaga fiinţă paralizând pe măsură ce o vedea înaintând fără să-i pese de ploaie, fără să-i pese de el, fără să-i pese de lumea asta. Scaunul ei rămăsese gol, la fel de gol ca sufletul lui. Se simţea pustiu, nu mai auzea nimic în jurul său, exceptând picurii de ploaie. Lângă locul în care cu câteva minute în urmă strălucea ea, i-a văzut umbrela roşie. Fără a se mai gândi la nimic, s-a ridicat, a luat umbrela şi a început să fugă după ea.

Pe strada pustie se zărea doar silueta ei, înaintând uşor, fără a fi afectată de ploaie. A ajuns-o din urmă şi a atins-o uşor pe umăr.

- Ai uitat umbrela. Şi pe mine….

S-a uitat la el şi i-a zâmbit. S-au luat de mână şi au înaintat împreună. Picurii de ploaie îi pierdeau uşor, se mai zărea doar umbrela roşie şi eşarfa ei….

--- va urma ---

... astept sugestii pentru continuare, aici sau in particular.va rog.

fara vreo legatura cu postarea, profit de ocazie ca sa ii urez la multi ani unei persoane extraordinare,pe care o iubesc si a carei zile de nastere e in 28 septembrie.

.the beginning is always today.

Mary Wollstonecraft

Emeric Imre - Nebun de alb
Asculta mai multe audio Muzica

hai.vrei?

Trebuie sa facem ceva. si trebuie sa facem ceva repede.

Nu vezi ca ne prabusim? nu vezi ca ne-am pierdut? nu vezi ca ne sunt sufletele otravite? nu vezi ca din ce in ce mai multi oameni sunt bolnavi? nu vezi ca ne invartim intr-un cerc vicios? ca intr-o zi o sa ametim, o sa cadem si nu o sa ne mai ridicam?

Hai sa reinventam lumea! hai sa o reparam! ce-am facut cu iubirea? ce-am facut cu fericirea? unde le-am lasat? le-am uitat acolo, sub nisipul marii? inca nu am reusit sa le gasim?

Sa nu ne mai intoarcem capul cand vedem atata nedreptate. sa nu ne fie frica sa visam. mai tii minte cand eram mici si ne imaginam lumea? mai tii minte cand eram mici si tot ce era in jurul nostru prindea viata si intra in jocul nostru? sa nu ne fie frica sa fim copii din cand in cand.

Sa renuntam la prejudecati. sa nu ne izolam. sa nu ne irosim. sa te ajut. sa ma lasi sa te ajut. sa il ajuti. sa te lase sa il ajuti. sa o ajuti. sa te lase sa o ajuti. sa ne dam seama ca lumea nu a fost tot timpul asa. sa nu ne fie frica sa fim fericiti. sa nu stam degeaba, in timp ce viata trece pe langa noi. sa vedem ca soarele inca straluceste. la fel si luna. la fel si stelele. nu au obosit. noi de ce suntem asa lipsiti de putere? de ce i-am lasat sa ne ia puterile? de ce ne-am lasat sa ne stricam? eram perfecti, mai tii minte?

Sa ne dam seama ca grijile ni le facem noi. sa iertam. sa fim liberi. sa constientizam ca traim. sa zambim. sa ne zambim. sa vorbim unii cu altii. sa invatam din greseli, nu sa le repetam prosteste. sa ne ascultam si inima. sa reusim sa formam un echilibru perfect intre ce spune inima si ce spune mintea. sa readucem iubirea printre noi. sa nu ne fie frica sa iubim. sa nu ne fie frica sa fim noi insine. sa nu ne fie frica de nimic, intelegi?

Nu vreau sa ma judeci. vreau sa realizezi. sa realizam ca suntem singura schimbare. ca doar noi putem sa facem ceva. pentru ca noi traim, stii? sa ne dam seama ca noi trebuie sa ne schimbam, si ca doar asa o sa putem sa schimbam lumea asta bolnava. sa nu ne punem sperantele in viitor. prea multi au facut asta, si uite ce a iesit. si noi avem timp. avem tot timpul din lume, sa nu indraznesti sa spui ca nu ai timp. daca nu o facem noi, nu o sa o faca nimeni.

Hai sa reparam lumea. vrei?

nota 2: din moment ce folosesc blogul de aproape un an, m-am gandit sa va spun ceva legat de postarile astea mici.

muzica: de obicei nu are legatura cu postarea.e pur si simplu melodia pe care o ascultam in timp ce am scris.e la latitudinea ta daca o asculti in timp ce citesti, o asculti inainte,dupa sau deloc.

imaginea: de cele mai multe ori incerc sa reflecte ce am scris.

citatul:cateodata e ales special pentru postare, alte dati nu.

Kings of Leon - True Love Way
Asculta mai multe audio Muzica

" te vreau pe tine, pentru ca e mai simplu decat sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc."

- Jacques Salome

[pentru mai multe fotografii, http://badorgood.com/membri/camis/fotografii ]

tot.sau fantezia unei zile de vara.

[nota1: ce o sa citesti (sau nu) acum e ceva diferit de ce scriu de obicei.si ceva foarte lung, asa ca in cazul in care crezi ca nu ai rabdare,mai bine (re)citesti ceva mai vechi. si nu, nu sunt in depresie, nici nu am un moment de copil de 3 ani care viseaza cu zane.pur si simplu simteam nevoia sa scriu ceva si a fost singura idee care mi-a venit.si nu sunt prea incantata de ce a iesit. te sfatuiesc sa nu incerci sa identifici personajele.majoritatea sunt fie fictive, fie cu radacini reale, fie rezultate dintr-un amestec.]

Sa fii soarele care imi scaneaza corpul intr-o zi de vara.sa stii ca ma faci asa de fericita incat imi vine sa plang.sa stii ca daca nu ai fi atat de departe, te-as imbratisa.sa cobori pe pamant si sa fii marea care imi asculta toate secretele.marea care imi ofera linistea aia,singura liniste de care nu mi-e frica.marea care intelege ca ma schimb de la ora la ora.sa fii valurile marii, care ma intruchipeaza atat de bine.sa vii mai aproape si sa fii nisipul care imi fuge prin par.sa fii nisipul care danseaza pe mana mea intinsa, pe ritmul muzicii din castile mele.da, nisipul danseaza pe ritmul tau.sa fii muzica in care mi se reflecta dispozitia.sa fii orasul cu cladiri mari care ma innebuneste.sa fii orasul plin de lumini noaptea, care ma face sa ma simt asa de bine.

Sa fii orasul aglomerat noaptea, care ma face sa zambesc.sa fii omul care trece pe langa mine si imi zambeste.sa fii fetita care se tine grabita de mana mamei ei,vrajita in acelasi timp de cladiri,lumini si oameni.de maretia lor.sa fii omul care se uita prea atent la mine si ma enerveaza.sa fii chelnerul dintr- un restaurant.chelnerul cu ochii aia extraordinari.chelnerul care seamana asa de bine cu cineva, incat ma uimeste.chelnerul la care ma uit din cauza asta toata seara.chelnerul cu care fac schimburi timide de zambete.sa iti creasca putin parul si sa fii mama.sa ma cicalesti pentru ca nu am vorbit cu chelnerul.sa incerc sa iti explic ca era doar o fascinatie.sa imi spui ca vad eu cand ma intalnesc cu prietena mea cea mai buna.sa ma intalnesc cu tine, sa iti spun a mia oara sa ma lasi in pace si ca mama avea dreptate.sa reusesc sa deviez subiectul spre tine si sa nu te mai opresti din vorbit o ora.sa imi umpli capul de tot ce ti s-a intamplat in ultimele doua zile.sa incerc sa spun ceva,dar sa fie in zadar.sa imi spui ce iti doresti sa ai.sa imi arati tot ce ai mai gasit.sa ne plangem de cluj.sa ne gandim cum putem sa il schimbam.sa dorm la tine.nu,sa stau la tine peste noapte si sa vorbim in continuu.sa radem cu lacrimi.sa fim centauri.sa imi fac griji ca te sufoci.sa facem poze cretine.a doua zi sa ma suni iar si sa ma tii de vorba pana ma suna cealalta cea mai buna prietena, care ma intreaba daca putem sa ne intalnim intr- o ora.sa ma grabesc ca o nebuna si sa stau sa astept.iar m-am grabit pentru tine, si ai intarziat.sa ne imbratisam.sa ne plimbam cu o viteza uluitoare.sa bem un suc care ajunge jumatate pe jos pentru ca nu ne putem controla rasul.sa ne dam seama ca pe noi scrie “spital” si sa ajungem la concluzia ca atunci cand o sa crestem o sa ne facem spital.sa te plangi ca iti sta paru’ rau.sa ne facem planuri de plecat in lume.sa decidem ca eu ma mut prima in california si apoi vii si tu.si stam impreuna.si ne cautam masina mica de spalat.sa ne spunem una alteia ca daca mai mancam mult o sa ne ingrasam.sa ne cumparam ciocolata.sa fugim prin parc si sa ne stropim cu apa.

Sa fii tipu’ care trece pe acolo si rade de noi.sa te vad apoi peste tot.sa te indragostesti de mine.sa ma indragostesc de tine.sa ma duci in tot felu' de locuri care ma enerveaza fara sa imi spui inainte.sa ma enervezi.sa ma faci sa nu imi mai fie asa de dor de vara.sa ne certam.sa radem.sa ne impacam.sa avem privirile noastre.sa comunicam prin ele.sa stau linistita si sa ma sperii.sa te lovesc.sa ma imbratisezi.sa ne hotaram sa ne despartim.sa nu suferim.sa ramanem prieteni si sa nu inteleaga nimeni.sa fii colega aia de clasa care ma intreaba zilnic cum pot sa ma inteleg bine cu un fost iubit.sa fii colega aia de clasa simpatica,dar cu care nu vorbesc.sa fii colega aia de clasa nebuna cu care studiem minunatiile scolii.sa fii colega aia de clasa cu care vedem tot timpu’ un cuplu.sa fii cuplul ala pe care il vad tot timpu’.sa fii fata din scoala care ma enerveaza.sa fii baiatul din scoala pe care il admir.baiatul care sa ma fascineaza.baiatul la care sa ma uit si sa nu ma satur.baiatul la care sa ma uit pentru ca e exact cum as fi vrut sa fiu eu daca m-as fi nascut baiat. sa fii omul pe care sa il ajut.sa fii omul care ma admira.sa fii omul care tine la mine fara sa-i fi facut nimic.fara sa fi vorbit cu el.omul care tine la mine pentru simplul fapt ca exist.

Sa fii copilul mic care mi-a castigat inima din primul minut.sa fii copilul mic cu care sa ma joc.pe care sa il duc in parc.pe care sa il plimb peste tot.sa fii copilul mic dupa care sa fiu topita.sa fii copilul mic caruia ii spun ca asta e mirosul de vara.sa fii copilul mic care zambeste cand ii spun asta.care ma face sa inteleg ca e fericit ca a venit vara si ca simte si el mirosul.sa fii mirosul de vara.sa imi intri in par.sa imi patrunzi in haine.sa imi patrunzi in sange.sa imi patrunzi in inima.sa ma faci sa zambesc constant.

uite, iar ma faci sa zambesc.sa fii prietenul meu cel mai bun.sa nu mai stiu de unde ai aparut.sa semeni asa de bine cu mine.sa ma sacai.sa fii langa mine cand nu am chef de tine.sa fii langa mine cand am nevoie de tine.sa razi de mine cand vad ca e cald si sar in sus.sa ma suni la 9 jumate cand stii ca m-am culcat la 4 dimineata.sa imi spui ca e cald.sa imi spui ca eu ti-am zis ca nu imi place sa dorm,pentru ca viata e prea scurta ca sa dormi.sa nu ma pot enerva pe tine, pentru ca imediat ce iti aud vocea incep sa rad.sa iti trimit melodii.sa le asculti.sa imi trimiti melodii.sa nu le ascult.sa nu te deranjeze.sa te crezi mare fotograf.sa ma pui sa stau cate 40 de minute in aceeasi pozitie.sa ma asculti.sa imi spui ca ma intelegi.sa ai un simt care iti spune cand sunt suparata.sa ne intalnim in parc.sa nu vreau sa vin.sa ma convingi.sa vii cu doi litri de cola, seminte si o punga in care sa punem cojile.sa te intreb unde merg norii.sa imi spui ca merg sa le spuna norilor din australia ca m-au vazut pe mine.si ca vor sa imi lase soarele.sa imi spui ca daca nu ma invelesc ii suni si le zici sa vina inapoi.sa reusesti sa imi transformi lacrimile de plans in lacrimi de ras.sa imi citesti toate aberatiile si sa nu spui nimic.sa imi zici ca sunt bleaga.sa imi canti cand te rog sa imi canti.sa razi de mine.sa imi aduci scoici de peste tot,chiar daca te enerveaza cum miros,pentru ca mie imi plac.sa ma porti dupa tine cand te intalnesti cu prietenii tai.sa ai o trupa fara succes.sa te bat la cap sa ma lasi sa o manageriez.sa iti spun ca am atatea idei.sa nu ma lasi.sa insist.sa ma lasi.sa ai in trupa un baiat care ma calca pe nervi.sa il admiri si sa il respecti.sa nu te inteleg.sa nu ma lasi sa fac nimic legat de trupa fara sa fie el de acord.sa iti spun ca ma enerveaza cum se uita la mine.sa imi spui ca sunt moarta dupa el.sa ma stramb la tine.sa te strambi la mine.sa ma pui sa ma intalnesc cu el ca sa stabilim urmatoarele concerte.sa nu vreau sa merg.sa merg pentru tine.

da,am venit pentru ca m-a rugat, da’ n-am timp sa stau.sa ma intrebi ce am cu tine.sa iti spun ca nimic.sa te uiti la mine cum nu s-a mai uitat nimeni niciodata.sa fug de iubire si sa dau peste tine.sa simt ca te cunosc de o viata.sa ma inveti sa cant la chitara.sa nu te enervezi ca nu pricep.sa ma corectezi cand zic cate o tampenie.sa ma imbratisezi fara motiv.sa stii ca atunci cand sunt singura si nu sunt acasa sunt in skate.sa vii acolo si sa ma enervezi ca nu ma lasi sa stau linistita.sa nu intelegi ce imi place la fotbal.sa vii cu mine la meciuri.sa nu inteleg ce iti place la thrillere.sa vin cu tine la ele.sa mor de frica la sfarsit.sa razi si sa imi spui ca atunci cand o sa joc o sa tin ochii inchisi.sa iti spun ca o sa-i tin deschisi.sa imi spui ca atunci o sa fiu prea marcata ca sa mai merg sa-mi iau oscarurile.sa stiu ca tu chiar crezi in mine.sa iti placa mirosul de mare din parul meu.sa imi pui nisip in par.sa nu ma lasi sa spun “nu pot”.sa ma faci sa fiu fericita.sa te uiti la mine si sa taci.sa ne batem cu versuri.sa ma lasi sa iti povestesc fiecare carte pe care am citit-o.sa fii langa mine cand ma prinde ploaia.sa ma incalzesti.sa filozofam.sa ma tin de mana ta in timp ce ne grabim prin oras, vrajita in acelasi timp de cladiri,lumini si oameni.sa nu imi fie frica.sa nu ii vad prea mari.sa imi spui ca nu mi se poate intampla nimic pentru ca esti langa mine.sa fim liberi.sa continuam sa scriem povestea.

Sa fii toata povestea.

"rupt scaun cu elefanti.cerem scuze."

<3>et moi, je t'aime un peu plus fort. <3

joe satriani-ten words
Asculta mai multe audio Muzica

o luna.o zi.o viata

si uite ca m-am intors acasa.o calatorie de o luna.11 tari.peste 13 mii de kilometri….

13 mii de kilometri de-a lungul carora am trecut prin toate starile sufletesti inventate sau neinventate vreodata.de la entuziasm la disperare.de la ras isteric la plans. de la placere la dezgust. de la as-sari-in-continuu-cred-ca-am-ceva-la-cap la nu-mai-pot-si-capsunile-nu-merg-cu-ciocolata.

13 mii de kilometri in care am realizat atatea lucruri noi.13 mii de kilometri in care am realizat ca exista oameni pe lumea asta care sunt fericiti fara a avea un motiv anume.ca exista oameni pe lumea asta care nu te cunosc si sunt asa de incantati de venirea ta incat iti dau o imbratisare care ar putea cuprinde toata lumea.am realizat ca pentru natura nu exista negatie.nu exista imposibil.am realizat ca renii nu sunt fiinte fictive.am realizat ca intunericul este un lucru vital existentei.am realizat ca nici dupa ce ai trecut cercul polar nu poti sa fugi de tine. am realizat ca tamplarii sunt oameni demni de tot respectul.ca pe lumea asta sunt cel putin 3 oameni care habar nu au ca pot fi prezenti in jumatate din propozitiile rostite intr-o zi.ca pescarusii sunt tare tupeisti.ca fiecare avem visele noastre legate de vieti trecute,prezente si viitoare.ca ucigasii de lupi au motive intemeiate sa fie ce sunt.ca in cluj sunt multi baieti frumosi.ca laptopul nu e comestibil si nu te ajuta cu nimic sa musti din el cand esti nervos.ca in suedia exista un singur lucru de valoare.ca mareele sunt ca iubirea, nu intreaba pe nimeni inainte sa vina, si nici nu le intereseaza ce dezastre pot produce,cu atat mai putin cati oameni pot lasa abandonati.

a fost cel mai frumos concediu pe care l-am avut vreodata.peisaje, imagini atat de diferite, dar la fel de marete.imagini pe care nu poti sa le descrii in cuvinte.imagini care te fac sa descoperi cat de sarac este limbajul, cat de neputincioasa e fiinta. canicula. zapada. soare. furtuna.le-am avut pe toate.am trecut de la pustiu la agitatie, la aglomeratie. si singura constanta de-a lungul acestui timp a fost marea.in diferitele ei forme.in diferitele ei stari.dar timp de trei saptamani ne-a urmarit.s-a instalat in viata mea.m-a facut sa ajung acasa si sa o caut in disperare.mi-a intrat in sange si imi alearga prin vene.si se pliaza asa de bine pe viata si pe iubire.

a fost o luna extraordinara. o luna de fericire nemarginita, acoperita doar de cel mai urat cosmar.de cea mai urata realitate.o realitate pe care as fi preferat sa nu o fi trait niciodata.o realitate pe care nu o concepeam.si cu toate astea, de o realitate pe care sunt sigura ca fiind acasa nu as fi putut sa o infrunt atat de usor.o luna despre care as putea sa scriu mii de pagini, la fel de bine cum as putea sa scriu o pagina, tot fara a reusi sa cuprind nici o zecime din minunatia ei.

daca m-am vindecat? nu.deloc.toate sperantele si visele mele legate de posibila lui extragere totala din minte, inima si sange s-au naruit asemeni unui bloc vechi.si spun asta complet fericita.pentru ca nu mai sufar.croitorul ala iscusit pe care il asteptam a reusit totusi sa faca unele lucruri.nici pe departe ce ma asteptam, dar imi ajunge faptul ca nu mai sufar.si ii multumesc acestui croitor si il astept sa-si termine lucrarea.numai dumnezeu stie cand si cum.

si, in definitiv, mie nici nu-mi pasa.pentru ca a fost o luna pe care o sa o am toata viata in minte, si pentru care sunt extrem de recunoscatoare. multumesc sponsorilor, multumesc lui dumnezeu. multumesc serban.multumesc camelia.multumesc paula.

am trait o luna.o luna cat o zi.o luna cat un an.o luna cat o viata.

.and as we lie, beneath the stars, we realize how small we are.

                                                                    [Nickelback- If everyone cared]

Vita de vie - Praf de stele

.if you want a happy ending, that depends, of course, on where you stop your story.

                                                                       [Orson Welles]

[mersi  mult pentru poze. te urasc>:D<]

tu ce ai face?

azi am fost la filmul 17 again. si iar m-am gandit la un lucru la care ma gandesc periodic. daca as avea posibilitatea sa ma intorc in timp, oriunde as vrea eu, ce as schimba?

ma gandesc la toate lucrurile pe care le-am facut in viata, la toate cele pe care nu le-am facut.la toate cuvintele pe care le-am spus, dar mai ales la cele pe care nu le-am spus. la toate momentele irosite, la toate momentele pierdute. la toate sansele ratate, la toate minutele pe care as fi vrut sa le prelungesc, la toate orele pe care as fi vrut sa le scurtez.

ma gandesc la toate parerile de rau pe care le am. la toate datile cand as fi vrut sa imbratisez, dar m-am abtinut. la toate momentele cand as fi vrut sa plang dar m-am stapanit.la toate clipele in care as fi vrut sa zbor si mi-am taiat aripile.la toate momentele in care am visat.la toate privirile pe care le-am intalnit. la toate pietrele pe care le-am calcat si au ramas acolo. la toti oamenii pe care i-am cunoscut si pe care nu i-am mai vazut.

si imi dau seama ca, oricat de mult m-ar durea si ma doare, nu as schimba nimic. nu as lua inapoi nimic, nu as da mai mult nicaieri. nu as schimba niciun zambet, niciun ras. nicio lacrima. nicio cazatura. as repeta toate greselile pe care le-am facut.nu as spune da cand am spus nu. nu as schimba niciun cuvant, nicio privire, nicio atingere. nu as scoate din viata mea nimic. nu as scoate nicio fericire.nicio dezamagire.niciun om care mi-a provocat-o. nu mi-as ucide nicio speranta. nu mi-as ucide niciun vis.

pentru ca fara ele nimic nu ar mai fi la fel.fara ele nu as fi cunoscut fericirea absoluta. poate nu as fi stiut cum e sa fii respectata.poate nu as fi simtit toate mirosurile acelea care imi sugereaza fericire.poate nu as fi intalnit oameni pe care sa ii faca fericiti simpla mea existenta. poate nu as fi ascultat toata muzica pe care o ascult. poate nu as fi intalnit toti oamenii pe care ii iubesc si care mi-au marcat destinul.nu as fi cunoscut vocea aia calda.nu as fi avut sentimentul ala de siguranta.nu as fi intalnit mainile alea iesite din aceasta lume.nu as fi cunoscut ochii aia care au atata putere.nu as fi simtit tot ce am simtit si tot ce simt acum.

nu as schimba nimic.pentru ca toate astea m-au transformat in o fata partial normala.mult prea aiurita. cu vise mari.cu frica de soareci, caini, rostogoliri si liniste. in o fata care ia aceiasi fluturasi cu reclame in fiecare zi si pare la fel de interesata cand ii citeste pentru a mia oara pentru ca ii este mila de cei care le impart. in o fata care va multumeste pentru ca existati in viata ei si o faceti mai frumoasa. in o fata care a realizat ca prezentul este singurul pe care il poate controla, singurul in care poate trai.

nu as schimba nimic.pentru ca toate au contribuit la viata mea si au adus-o in acest punct. au adus-o in locul in care e acum si o vor duce mult mai departe.

daca ai avea posibilitatea sa te intorci in timp,oricand si oriunde ai vrea, tu ce ai schimba? chiar mi-ar placea, in cazul in care nu sunt lucruri prea personale, sa aflu.

tu ce ai face?

la multi ani, mami!


tina turner-simply the best | Upload Music

nu stiu.

habar nu am cum ar trebui sa incep.zau, chiar nu stiu. asa ca o sa trec la subiect:

o iubesc! o iubesc pe persoana asta care in 19 martie o sa implineasca 40 de ani de cand a facut un bine omenirii si a venit pe lume. femeia asta e o femeie atat de obisnuita, si in aceasi timp atat de deosebita, de iesita din comun, de unica, incat te sperie. e o femeie care a luptat toata viata, nu a primit nimic gratis. o femeie care s-a ridicat constant, si sunt sigura ca o sa continue sa se ridice. o femeie care trece peste toate problemele invingatoare, care o ia de la inceput de cate ori cade. o femeie care da, a gresit.da, poate nu a fost intotdeauna corecta.si da, normal ca nu e perfecta.si nici nu isi doreste acest lucru. nu stiu daca tot ce scriu aici par clisee, nu stiu daca pentru tine, omule care citesti asta prezinta vreun interes, dar stiu ca o iubesc.

de ce?de-aia!o iubesc pentru ca m-a vrut atat de mult, incat a fost dispusa sa moara ca sa ma aiba, pentru ca a fost dispusa sa se intoarca din moarte ca sa ma vada.o iubesc pentru ca ma iubeste asa de mult.o iubesc pentru ca nu o sa fiu in stare sa scriu tot ce simt, pentru ca abia am inceput si deja plang. o iubesc pentru ca a venit in cluj, acum aproape 11 ani, cu un portofel gol de bani, cu un copil plin de probleme, cu o minte goala de idei si cu un suflet plin de vise.si stiti ce?a reusit!a reusit sa se desprinda, sa lase tot in urma si sa inceapa o viata noua.a reusit sa supravietuiasca.a reusit sa "isi repare" copilul, si credeti-ma ca nu a fost usor. cu rabdare si multa iubire a reusit sa il repare, atat de dinauntru, cat si pe dinafara.si a reusit sa il creasca, mai bine decat oricine.

o iubesc pentru ca are vise mari.o iubesc pentru ca stiu ca nu conteaza cat de rau este, ea o sa se zbata in continuare si nu o sa se lase pana cand nu o sa si le indeplineasca pe toate.o iubesc pentru ca ma invata sa sper.o iubesc pentru ca ma face sa tintesc spre luna cu o seninate infioratoare si pentru ca tinteste cu mine.o iubesc pentru ca ma tine de mana.o iubesc pentru ca stie exact ce sa faca atunci cand mi-e greu.o iubesc pentru ca dimineata imi zambeste.o iubesc pentru ca atunci cand simt ca toata lumea ma paraseste, ea e acolo. o iubesc pentru ca atunci cand eu imi abandonez visele, ea tine de ele cu dintii, ma obliga sa mi le recuperez si ma convinge ca le pot realiza.o iubesc pentru ca e minunata. o iubesc pentru ca de cate ori aud soneria stupida de la telefon care piuie cand suna ea, incep sa zambesc.o iubesc pentru ca atunci cand plang e in stare sa ma tina in brate si sa taca.o iubesc pentru ca e singura persoana careia pot sa ii spun tot. o iubesc pentru ca e singura persoana care poate sa ma asculte si sa ma sfatuiasca.fara sa ma judece, fara sa ma critice.e in stare sa imi spuna ca am gresit,sa ma faca sa inteleg si sa accept asta.o iubesc pentru ca vrea tot ce e mai bine pentru mine. o iubesc pentru ca de cate ori ma doare ceva, nu sunt suparata pentru ca ma doare, ci pentru ca o sa sufere ea. o iubesc pentru ca ma iarta cand gresesc. o iubesc pentru ca are grija de mine. o iubesc pentru ca rade cu mine, plange cu mine, canta cu mine, spera cu mine.pentru ca nimeni din lumea asta nu ma iubeste si nu o sa ma iubeasca vreodata cum ma iubeste ea.pentru ca intotdeauna crede in mine, pentru ca ar fi in stare sa ii rupa picioarele oricui ar indrazni sa ma faca sa sufar. o iubesc pentru ca de cate ori cadeam si imi juleam picioru' , si asta se intampla de nenumarate ori, stiam ca pupa mama si trece.
o iubesc pentru ca are rabdare cu mine. o iubesc pentru ca poate sa asculte aceeasi poveste de 11 mii de ori. pentru ca are o metoda nebuna de a face pe toata lumea sa o iubeasca.o iubesc pentru ca stie cand mi-e rau fara sa ii spun.o iubesc pentru ca stie cand sunt indragostita fara ii spun.pentru ca stie cand sunt fericita fara sa ii spun.stie cand imi vine sa plang fara sa ii spun. o iubesc pentru ca nu m-a aruncat pe geam cand timp de doi ani am plans in continuu. o iubesc pentru ca de 15 ani rezista eroic sa imi auda tipetele numite cantat. o iubesc pentru ca stie ca o sa ajung o actrita de succes. o iubesc pentru ca ma vede frumoasa chiar daca am o fata care ar speria cu usurinta ciorile.o iubesc pentru ca ma face sa cred ca sunt frumoasa si speciala.o iubesc pentru ca se uita in ochii mei si imi spune ca ma iubeste.
o iubesc pentru ca poate sa ma auda vorbind in continuu de atatia ani. o iubesc pentru ca viseaza ca intr-o zi o isi cumpere o galeata de inghetata de ciocolata, o sa stea in pat si sa o manance pe toata fara sa ajunga in salvare. o iubesc pentru ca se miauna cand vede un copil sau un animal mic.o iubesc pentru ca daca la 4 dimineata merge moarta de somn la baie si da de mine e in stare sa ma asculte in timp ce ma plang si ii redau in cel mai aiuristic mod posibil tot ce s-a intamplat. o iubesc pentru ca intra intotdeauna peste mine cand sunt la baie. o iubesc pentru ca de multe ori e bleaga. o iubesc pentru ca imi da sfaturi. o iubesc pentru ca trebuie sa ii spun de o mie de ori cum sa faca ceva in word.o iubesc pentru ca ii plac melodii de a caror existenta nu credeam ca stie. o iubesc pentru ca dupa 5 minute dupa ce adoarme tresare si ma speriu cand dorm cu ea. o iubesc pentru ca e cool. o iubesc pentru ca poate sa spuna "di tu lui" sau "a pecat la buculeti" de mii de ori doar pentru ca pe mine ma distreaza.
o iubesc pentru ca tine minte numele tuturor asa-zisilor mei iubiti. o iubesc pentru ca pot sa rad cu ea de baieti. o iubesc pentru ca ma intreaba in fiecare zi ce vreau sa mananc chiar daca stie ca nu o sa primeasca niciun raspuns.o iubesc pentru ca ma convinge ca ii pasa de viata lui che guevara, ca ii pasa de ce a facut antonio cupo. o iubesc pentru ca imi arata tipi draguti pe strada. o iubesc pentru ca la concertele voltaj sare. o iubesc pentru ca ma intelege.o iubesc pentru ca ma obliga sa beau apa. o iubesc pentru ca are rabdare sa asculte cand ii spun despre factorii radiativi ai climei, sau despre cum fiinta poetica isi exprima sentimentele fata de iubita sau despre cum imperiul bizantin era atacat din toate partile.
o iubesc pentru ca aduna dupa mine. o iubesc pentru ca nu se enerveaza cand incearca sa lucreze si eu ii toc despre fanteziile mele. o iubesc pentru ca o sa vina cu mine in argentina, in california, in barcelona si oriunde o sa am nevoie. o iubesc pentru ca poate sa spuna atat de multe fara cuvinte. o iubesc pentru ca atunci cand incepeam a4-a mi-a spus ca o sa se intample ceva si oricat de greu mi-ar fi sa recunosc, dupa 4 ani da, s-a intamplat. o iubesc pentru ca atunci cand isi doreste ceva, se indeplineste. o iubesc pentru ca nu se limiteaza. o iubesc pentru ca vrea mai mult. o iubesc pentru ca spera. o iubesc pentru ca asculta cand o critic si incearca sa invete din ce ii spun. o iubesc pentru ca e frumoasa. o iubesc pentru ca se da la chelneri fara sa isi dea seama. o iubesc pentru ca trebuie sa am grija de ea. o iubesc pentru ca azi dimineata, dupa ce a rupt lacatu' de la cutia postala, mi-a rupt si mie patu'. o iubesc pentru ca se chinuie sa faca mancare buna. o iubesc pentru ca se enerveaza de cate ori trebuie sa spele vasele si eu ca o nesuferita nu o ajut niciodata. o iubesc pentru ca isi baga capu' in ecranu meu cand scriu. o iubesc pentru ca e curioasa si neindemanatica. o iubesc pentru ca asa sunt programata genetic. o iubesc pentru ca plange la comedii. o iubesc pentru ca nu pot sa gasesc o poza de Doamne-ajuta cu noi doua, din cauza mea. o iubesc pentru ca mai nainte tragea in disperare de niste blugi care nu mai incap pe ea si apoi a inceput sa se vaite ca o adolescenta. o iubesc pentru ca vrea sa ajute pe toata lumea. o iubesc pentru ca iubeste asa de mult magazinu' cora incat se uita zilnic sa vada cate masini sunt in parcare.o iubesc pentru ca ma suporta cu toate toanele mele. o iubesc pentru ca ii e mila de omul care o sa se indragosteasca de mine cu adevarat.
o iubesc pentru ca e ca o furtuna in mijlocul verii, care apare, te bucura, face bine si rau. o iubesc asa cum e. o iubesc pentru ca e o prietena, un psiholog, o afacerista si o mama de exceptie. o iubesc cand rade, plange, tipa, vomita si doarme. o iubesc pentru ca am impresia ca tot ce am scris aici e insignifiant si stupid, complet fara sens. o iubesc pentru ca am spus prea putine. o iubesc pentru ca e singura care o sa aiba rabdare sa citeasca tot. o iubesc asa mult incat nu pot sa spun in cuvinte, asa de mult cat numai eu si Dumnezeu stim. o iubesc pentru ca merita.

si stiu ca daca baiatul sau fata mea o sa ma iubeasca macar pe sfert cat o iubesc eu pe ea, o sa fiu cea mai fericita persoana din univers.

mami, te iubesc!

.love, your love, just shouldn't be thrown away. :x



Scorpions - love will keep us alive


[ioana multumesc pentu poze >:d<]

love will keep us alive (?)

e 14 februarie.si nu pot sa fiu atat de necool, plictisoare si plina de tupeu incat sa nu scriu nimic.

de ce exista valentines day,totusi?
de ce iubim numai de valentines day?sau cel putin de ce aratam ca iubim numai de valentines day?
in 14 februarie se vinde iubire.si ne ingramadim sa o cumparam.ca doar e valentines day.toti ne iubim atunci.ne amintim sa iubim.televizorul ne aminteste, magazinele ne amintesc, revistele ne amintesc.

de ce de valentines day e plin orasul de perechi fericite?de ce toata lumea iese de valentines day?de ce e o drama sa stai acasa de valentines day?de ce e nepermis sa fii singur de valentines day?de ce daca el/ea nu iti ia nimic de valentines day, inseamna ca nu te iubeste?
de ce nu putem face asta in fiecare zi?de ce nu putem sa iubim in fiecare zi?sa fie plin orasul de perechi fericite in fiecare zi?sa fie o drama sa stai acasa in fiecare zi?sa fie o drama sa fii singur in fiecare zi?sa trebuiasca sa dovedesti iubirea in fiecare zi?

de ce avem impresia ca un "te iubesc".sau un "sunt aici pentru tine". sau o floare e prea mult sa oferi in fiecare zi, dar un ceas d&g sau cu cristale swarovski sau mai stiu eu ce e foarte ieftin si necesar de valentines day?pentru ca asa e trendi.pentru ca toata lumea face asa atunci.nu conteaza ca dupa 3 zile ne certam.e important sa nu o facem de valentines day.e un adevarat dezastru sa te certi de valentines day.

si totusi, de ce exista ziua asta infioratoare?de ce le omoara pe celelalte 364 de zile?de ce omoara celelalte cel putin 3000 de saruturi si imbratisari?de ce omoara tot ce e frumos din iubire?
de ce face sa existe iubire adevarata numai in carti si filme?

si eu de ce ma agit?ar trebui sa fiu multumita ca exista macar o zi pe an in care sa iubim.macar o zi in care recunoastem asta sus si tare.macar o zi in care el ii duce ei un trandafir la intalnire.
dar nu sunt!pentru ca nu pot sa accept,ok?nu vreau.si nu vreau sa ma multumesc cu o zi de iubire reala pe an si in rest sa citesc despre ea si sa o vad pe ecran.pentru ca atunci cand a fost creata lumea ea exista.cineva a simtit-o.cineva a iubit si a aratat-o 365 de zile.cineva a dat orice oricand pentru persoana iubita.
poate ca ultimul om care a iubit cu adevarat a suferit, a luat iubirea si a ingropat-o undeva,sub nisipul marii.si marea o cuoaste si o povesteste.si le-o da catorva oameni,pentru ca sunt oameni care iubesc.putini,dar sunt.le da multa, dar nu pe toata.
si ma incapatanez sa o gasesc, sa o dezgrop si sa o iau.sa o iau si sa o raspandesc in lume iar. si poate ca am nevoie de ajutor pentru asta, si poate ca sunt nebuna, dar pe cuvantu' meu ca o sa reusesc,bine?

si o sa iubim in fiecare zi de 22594852846629258302,11 ori mai mult decat de valentines day si mai mult decat in carti,filme si muzica.si o sa spunem "te iubesc", "scuza-ma" si "pot sa te ajut?"si o sa fim fericiti si o sa traim.o sa simtim ca traim.o sa iubim pentru ca traim si o sa traim pentru ca iubim.pentru ca love will keep us alive.

...tu sei la frase d'amore cominciata e mai finita.tu sei il mio ieri, il mio oggi...


.aceasta melodie este pentru cei inalti.pentru cei scunzi.pentru cei care plang.pentru cei care rad.pentru optimisti.pentru pesimisti.pentru cei care au totul.pentru cei care nu au nimic.pentru cei deschisi.pentru cei care se joaca.pentru familii.pentru cei tematori.pentru cei logoditi.pentru navigatori.pentru rockeri.pentru cei care calatoresc.pentru cei educati.pentru cei care sufera.pentru cei de aici.pentru cei de acolo.pentru cei care lucreaza.pentru romantici.pentru cei care ma iubesc.pentru cei care nu ma iubesc.pentru cei care ma iubesc mult.pentru cei care ma iubesc putin.pentru cei superstitiosi.pentru cei originali.pentru cei care citesc.pentru cei care scriu.pentru cei diferiti.pentru cei care traiesc singuri.pentru cei care traiesc impreuna. pentru cei care saruta.pentru primii.pentru ultimii.pentru el.pentru ea.pentru cei puternici.pentru cei care nu renunta.pentru toti.

[multumesc reclama cola]

xX Bon Jovi- welcome to wherever you are xX

am mai trait inca unu

uite ca a mai trecut unul.nu, nu a trecut pur si simplu.l-am trait.am trait fiecare clipa din el, mi-am pus amprenta pe fiecare minut din el.e adevarat, m-am grabit sa il traiesc.m-am grabit sa il traiesc, asa cum ma grabesc intotdeauna sa traiesc.presupun ca am nevoie de cineva care sa ma invete sa incetinesc, sa respir, sa stau pur si simplu.fara sa gandesc, fara sa visez, fara sa imi fac griji.

dar asa cum l-am trait, a fost extraordinar.un an complex, un an scurt, un an frumos.un an in care am plans si am ras mai mult decat un om normal ar putea s-o faca in 10 ani.un an in care am fost incantata, am fost surprinsa, am fost dezamagita.am iubit la mai multe niveluri, am cunoscut si mai multe tipuri de iubire.iubire de copil.iubire de plictiseala.iubire de adolescent.iubire de suprafata.iubire pura.iubire nebuna.iubire usoara.iubire care trece granitele.iubire ocazionala.
am iertat si am fost iertata.am imbratisat si am fost imbratisata.am dansat.am visat si am sperat.am crescut.m-am maturizat.am scos atat ce e mai bun cat si ce e mai rau din diferiti oameni.
am parasit locuri, oameni, am cunoscut locuri si oameni noi, am pastrat ce am avut, am imbunatatit ce am avut. am avut emotii, mi-a fost frica, am avut incredere.am castigat, am pierdut, am fost fericita.nu am uitat sa fiu copil si sper sa nu uit asta vreodata.

oameni au intrat in viata mea, au avansat in ea, unii au iesit din ea, poate pentru totdeauna, poate pentru un timp lung, poate pentru un timp scurt, dar toti si-au lasat amprenta in viata mea, in anul meu. si mi-au lasat amintiri frumoase, unice, pe care le iau cu mine in noul an si le multumesc pentru asta, cu toate ca sunt multi cu care din diferite motive nu mai am ocazia sa comunic.
poate ca nu am reusit sa fiu pe placul tuturor, nici nu mi-am dorit asta si nici nu o sa mi-o doresc vreodata.poate ca de multe ori trebuia sa gandesc inainte sa actionez.poate ca nu mi-am trait anul pe placul prea multor oameni. am putine regrete legate de anul care a trecut, si acestea nu fac parte din ele.

le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine in acest an, tuturor celor care m-au ajutat sa invat lucruri noi despre mine. le multumesc si le sunt recunoscatoare.
am invatat ca pot sa am incredibil de multa rabdare.am invatat ca pot sa fac mai mult decat credeam. am invatat ca niciodata nu e prea tarziu.am invatat ca pot sa nu renunt.am invatat ca atunci cand e vorba de oamenii pe care ii iubesc, odihna mea nu mai e importanta.

am invatat ca pot sa zbor, ca pot sa tintesc spre cer, ca nimic nu e prea departe.tot ce imi mai doresc sunt oameni care sa ma ia de mana si sa vina cu mine in indeplinirea lucrurilor pe care le credeam imposibile.

in incheiere, va multumesc tuturor celor care va obositi si cititi acest blog.sunteti speciali.sunteti speciali pentru ca tineti la mine asa incat aveti rabdare sa imi cititi aberatiile.sunteti speciali pentru ca va pot numara pe degete.si pentru asta va multumesc.va multumesc si va iubesc mai mult decat va dati seama.va doresc tuturor un an minunat si va invit sa zburam impreuna.